Pâlnioara cocoșată (Infundibulicybe gibba)

Infundibulicybe gibba

Deși o voiam ca introducere la vreo ciupercă asociată coniferelor, nu mă pot abține să nu v-o spun acum. (Nu pot confirma adevărul din aceste vorbe dar poate mă ajutați voi.) Fiind la munte acum căteva zile și vorbind cu cei de acolo despre ciuperci (una-alta), la un moment dat "munteanul" îmi spune așa: "...Domn'le, ciuperci ca anul trecut n-am mai văzut de câțiva ani buni..." apoi a urmat oarecum povestea din spatele acestor vorbe, explicând abundența de ciuperci; ...

se spune că, coniferele (nu știu dacă toate speciile), rodesc odată la fiecare 5 ani, iar anul trecut a fost un an în care acestea au rodit ... implicit atunci când acestea rodesc, legătura copacului cu ciuperca este "mai intensă", stimulând și dezvoltarea ciupercii și ducând la abundența de ciuperci (cum a fost anul trecut). Acum, că este adevărat sau nu, n-am cunoștiințele pentru a o confirma, cert este însă că anul trecut au avut loc ambele fenomene în același timp și nu pot crede să fie doar pura coincidență.

Infundibulicybe gibba

Apoi, am coborât de la munte la zona de deal și am ieșit în făget (nu făgetul de lângă Cluj-Napoca) să îmi caut ciupercile. Și la nici 10-15 m de la marginea pădurii, pe covorul de mușchi în umbra copacilor, am și întâlnit ciuperca nostră de azi: Pâlnioara cocoșată (Infundibulicybe gibba). Să nu vă inducă în eroare denumirea sa față de aspect, deoarece într-adevăr pare de necrezut ca o ciupercă în formă de pâlnie să fie cocoșată; și cu toate astea, așa este.

Odinioară catalogată ca aparținând genului Clitocybe (clitocybe însemnând pălărie înclinată, pe când gibba face referire la cocoașa ciupercii), și-a purtat denumirea primită în 1871, (Clitocybe gibba) din partea micologistului Paul Kummer până recent, când în 2003 în urma studiilor de ADN (Harmaja, 2003 și Redhead and collaborators, 2002), s-a impus necesitatea creării unui nou gen, numit Infundibulicybe (Pâlnioara uriașă fiind specia tip al acestui gen); gen în care a fost transferată și C. gibba împreună cu alte 12 surate ale sale. De atunci ne referim la ea ca fiind Infundibulicybe deși denumirea sa veche este mult mai populară.

Printre caracteristicile ciupercii aș aminti forma ca de pâlnie a ciupercii mature, lamele dese și decurente, lame ce sunt de nuanță mai deschisă ca și pălăria, firele miceliale albe de la baza piciorului, mirosul slab oarecum dulceag, precum cocoașa (gurguiul) centrală de pe pălărie, care în cele mai multe cazuri nu se poate observa cu ochiul, dar se simte foarte bine la pipăit. 

Din punct de vedere culinar, este comestibilă, dar se consumă doar pălăria care este moale și aromată, pe când piciorul este fibros, ațos și nu se pretează consumului. Datorită formei sale precum și a cărnii relativ subțiri se pretează foarte bine pentru a fi prăjită, uscată sau conservată în ulei.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Tricholomataceae

Genul: Infundibulicybe

Specia: Infundibulicybe gibba

Sinonime: Agaricus membranaceus, Agaricus gibbus, Omphalia gibba, Agaricus gibbus var. membranaceus, Agaricus infundibuliformis var. membranaceus, Clitocybe membranacea, Clitocybe infundibuliformis var. membranacea, Clitocybe gibba, Clitocybe australis

Specie protejată: comunî

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria:de 3-9 cm diametru, este o ciupercă de talie medie care are pălăria netedă, uscată și catifelată, cu marginea de cele mai multe ori ondulată. Inițial convexă cu ușoară adâncitură centrală, ea se destinde rapid formând o pâlnie cu un gurgui central de multe ori insesizabil vizual, dar sesizabil la pipăire. Pălăria este de culoare crem-maronie, uneori cu tentă de roz.

Lamele: sunt dese, subțiri și decurente, de culoare mai deschisă ca și pălăria (chiar albicioase sau crem-maronii).

Culoarea sporilor: albă

Piciorul: de 5-10 cm lungime și 5-10 mm grosime, este fibros, de multe ori gol pe interior, cilindric și uniform sau ușor bulbos spre bază, nu prezintă inel. Este neted albicios sau de culoare pălăriei dar în versiune mai palidă. La bază de multe ori prezintă fire miceliale albe.

Carnea: este subțire și moale în pălărieși fibroasă, ațoasă în picior; de culoare deschisă (albicioasă).

Gustul și mirosul: miros dulceag dar fără a fi specific, gust plăcut și aromat.

Distribuția: specie saprofită ce crește solitar sau în grup în special sub stejari sau alți copaci de esență tare, printre frunzele adunate de sub gardurile vii, iar ocazional este întâlnită și sub conifere. O găsim de la deal la munte în sezon de vară-toamnă

Comestibilitatea: comestibilă

Specii asemănătoare:

• Lepista flaccida - a cărui pălărie largă este de culoare brun-roșcată, iar lamele devin pârlite odată cu maturizarea, sporii sunt de culoare crem și nu albe.
• Clitopilus prunulus - a cărui carne este sfărâmicioasă și prezintă un miros și aspect făinos, precum culoarea lamelor bate în roz
• Lepista gilva - care este o ciupercă mult mai masivă
• Clitocybe geotropa - în cazuri foarte rare, exemplarele mari ai Infundibulicybe gibba pot fi confundați cu specimene ale Clitocybe geotropa.
• Clitocybe dealbata - ciupercarii amatori, fără experiență trebuie să acorde atenție mare și acestei specii mai albicioase dar extrem de toxice
• Clitocybe rivulosa - ciupercarii amatori, fără experiență trebuie să acorde atenție mare și acestei specii mai albicioase dar extrem de toxice
• Infundibulicybe squamulosa - este foarte asemănătoare, în schimb ea crește sub conifere și prezintă o pălărie mai închisă, picior de aceași culoare cu pălăria și spori de dimensiuni ușor mai mici.
• Clitocybe maxima - este versiunea gigant al Infundibulicybe gibba