Cum se face un fungar?!...

Mushroom file

În școala generală (cred că încă) avem două proiecte care mie personal mi-au plăcut tare mult: ierbarul (herbarul) și insectarul, două proiecte care cred că plac oricărui copil la fel de mult ca și mie. Dar ce ziceți de un fungar (fungarium)? V-am povestit despre fungariumul de la Kew, ca fiind cel mai mare din lume, dar credeți că acasă nu putem avea așa ceva? Identic herbarului, putem, foarte ușor, a ne construi propriul nostru fungar ...

Recunosc că încă nu am nici eu așa ceva, deși mă joc cu această idee de ceva vreme, dar principiul este simplu și același ca și în cazul ierbarului (poate cu foarte mici diferențe). M-am hotărât a vă prezenta și vouă această metodă de păstrare și prezentare de ciuperci (acum) în urma unei solitări și din partea voastră.

Mushroom file 2

Materialul din imaginile de mai jos le am cu bunăvoința lui Andrea; care și-a dat de curând examenul pentru "Specialist autorizat în identificarea ciupercilor" (pe care l-a luat cu brio și o felicit și pe această cale; nu știu, la noi există astfel de profesii?); unde acest fungar făcea parte din examenul ei, (partea practică și 30% din nota finală). Dacă compar lucrarea ei cu prima imagine, cea de la Kew, Londra; pot spune cu mâna pe inimă că nu este mai puțin profesionistă ca profesioniști, nici măcar cu o picătură. E drept și faptul că, cunoscând deja aceste lucrări, eu, azi, aș face-o un pic altfel (sau măcar aș încerca), dar am să vă dau aceste detalii la finele articolului. Între timp să vedem cum ar trebui să procedăm.

Fungarul, este o colecție de ciuperci, păstrate în mod uzual sub formă deshidratată pe niște "planșe de prezentare", dar în funcție de natura ciupercii, pot fi păstrate și în alcool sau sub alte forme de conservare. Pentru un fungar cât mai reușit, este nevoie ca pentru ciupercile exponante să prezerve cât mai bine toate aspectele relevante: culoare, formă, părțile ciupercii (pălărie, lame, picior, bulb ...); toate acestea vor fi păstrate sub forma presată a ciupercii.

Mushroom file 3

Pentru a face o astfel de fișă de prezentare, avem nevoie de următoarele: o coală de ziar, multe servețele absorbante, puțină sare, o greutate, fișa de prezentare, un cuțit bun (opțional: folie de îndosariere și niște bandă adezivă) și foarte, foarte multă răbdare. Dar nici alegerea ciupercilor ce vor urma a fi conservate nu este o sarcină foarte ușoară, deoarece se cunoaște bine faptul că ciupercile sunt niște "produse" foarte perisabile, iar în acest proces de conservare ele pot mucegăi, pot fi consumate de viermi (dacă am ales exemplare infectate)... trebuie să fim atenți în a selecta exemplare sănătoase, precum a alege un loc uscat, pentru executarea presării.

După ce avem toate cele necesare și am selectat și ciuperca pentru a fi sacrificată, ne echipăm bine cu o doză mare de răbdare și începem prepararea ciupercii prin felierea sa. Pentru a obține o secțiune a ciupercii (conf. imaginii 3, partea dreaptă), încercăm să obținem o felie din ciupercă de circa 2-3mm grosime. Pentru a prezenta întreaga ciupercă (conf. imaginii 3, partea stângă) este îndeajuns să prelucrăm o jumătate din aceasta prin procedeul anevoios al scobirii și eliminării surplusului. Cu ajutorul cuțitului sau altor instrumente vom scobi, tăia și elimina cât mai mult din carnea acestuia (din două motive: pentru a subția cât mai mult fișa ciupercii, respectiv pentru a reduce cât mai mult timpul necesar uscării acesteia).

După ce am obținut acest "produs intermediar", trecem la partea de presare a ei așezând-o în prima fază între colile unui ziar, respectiv aceasta, între niște șervețele absorbante. Printre foile de șervețel vom presăra și puțină sare care ajută conservarea deasemeni din cel puțin două puncte de vedere: se știe că sarea atrage și acumulează apa, umezeala, precum sarea apără ciuperca cât de cât de a fi afectată  de alți factori externi. Servețelele și ziarul trebuiesc schimbate destul de frecvent, ori de câte ori sau umezit. (Ciuperca are un conținut ridicat de apă și până aceasta nu se elimină complet, riscăm a ne distruge exponatul). Odată așezată ciuperca în acest strat de șervețele, o așezăm pe o platforma dreaptă (două doguri de lemn) și așezăm o greutate peste ea ca s-o preseze.

Această "presă" o așezăm undeva într-un loc uscat și călduros (pe o terasă bătută de soare, balcon cald ...) unde o vom verifica și schimba de șervețele de câte ori este necesar până ce ciuperca s-a deshidratat compet și avem exponatul gata de a fi mutat pe fișa de prezentare. Cu ocazia schimburilor de șervețel trebuie avut grijă la mânuirea ciupercii, deoarece aceasta poate fi liptă de coala de ziar și să nu o distrugem ... dar cu puțină atenție, se poate realiza ușor.

Pe fișa de prezentare, ciupercile pot fi fixate prin lipire directă sau fixare cu ajutorul bandei adezive, după care fișele individuale pot fi îndosariate într-un biblioraft ... Păstrarea acestora făcându-se identic uscării în loc uscat, bine aerat, în condiții, climaterice constante (cine are posibilitatea, le lângă dosarul cu fișe poate așeza și niște silicagel pentru a preveni acumularea umezelii, silicagel de genul care le găsiți în cutiile de pantofi ...) ...

Dacă ați ajuns până aici și încă sunteți cu mine, vă pot spune că asta a fost tot, de acum puteți avea propriul vostru fungar. Dar vă aminteam că eu aș face lucrurile puțin altfel și anume. Pe ambele fișe puteți vedea oarecum tehnica de odinioară ... eu m-aș duce mai în pas cu tehnologia și aș lamina aceste fișe, deoarece prin laminare în primul rând aș elimina factorul de climă, ciuperca odată conservată, nu mai are acces la umiditate, ca atare nu ar mai fi afectat de mucegai ...

În al doilea rând, aș include amprenta ciupercii (pe prima imagine este prezentată culoarea sporilor, dar nu prin amprentare ci doar prin paletă coloristică). În al treilea rând, pe această fișă aș include un cartuș mult mai complet. Dacă pe prima imagine figurează doar denumirea ciupercii, lucrarea lui Andrea este deja mai complexă în sensul că ne prezintă și denumirea familiei, a genului, denumirea populară, data culegerii respectiv locul culegerii. Eu aș mai adăuga întreaga descriere a ciupercii, chiar daca asta ar face dintr-o pagină două (se poate realiza pe față-verso a fișei respective, care fiind deja laminate, nu duce la degradarea exponatului în parcurgerea acestor detalii).

O bună organizare a unui astfel de fungar presupune sortarea acestor fișe pe familii de ciuperci, respectiv ordonarea acestora după denumirea lor latină, o astfel de organizare ajutând mult la orice căutare ulterioară.

În ceea ce privește rostul ei, ei bine... pot fi mai multe: în primul rând ajută studiile de orice natură, atât a specimenelor individuale, cât și a distribuției geografice a diferitelor specimene; poate avea caracter didactic sau de prezentare;  pe baza ei poate fi urmărită evoluția speciei în timp, precum reacțiile, adaptarea ciupercii la schimbări climetice sau impactul cu acțiunea omului; ... dar să nu uităm  nici caracterul de plăcere, distracție și satisfacție ce o poate oferii realizarea unei astfel de colecții.