Muscarita (Amanita muscaria)

Amanita muscaria

Muscarita cunoscut si ca buretele mustelor sau buretele pestrit este o ciuperca foarte populara. O stim cu totii inca de la o varsta frageda din cartile noastre de povesti datorita coloritului sau puternic si o regasim pretutindeni in natura fie in padurile de foioase fie de conifere; deoarece a cunoscut o raspindire neintentionata aproape peste tot in lume, devenind astfel o ciuperca cosmopolita. 

Este o ciuperca otravitoare care prezinta doi alcaloizi: muscarina si muscaridina si in acelasi timp este si halucinogena datorita prezentei bufoteninei, totusi toxina sa cea mai importanta nu e muscarina ci acidul ibotenic.

Incerc sa prezint si aceasta ciuperca cu prioritate datorita popularitatii sale tot mai mari de care se bucura in zilele noastre; popularitate care nu se datoreaza aspectului ci efectului halucinogen al ciupercii. Daca in trecut acesta era fost folosit doar de catre shamani in ritualurile lor, shamani care cunosteau in detalii produsele folosite si faceau uz de ele doar cand corpul era pregatit pentru ele; in zilele noastre sunt tot mai multi cei care cauta senzatiile tari, expunandu-se astfel pericolelor prin ignorarea detaliilor.

Pericolul este cu atat mai mare cu cat acesti compusi variaza ca si concentratie de la o ciuperca la alta, de la o zona la alta si actioneaza asupra omului diferit in functie de varsta, sanatate ... Nu recomand nimanui consumul de Muscarita in scopuri halucinogene; daca doriti asemenea aventuri, folositi cu incredere Psilocybe cubensis, care este ciuperca magica originala. Nu vand, nu cultiv, nu consum asemenea ciuperci asa ca nu voi raspunde nici unei solicitari de aceasta natura.

Insist doar asupra naturii otravitoare al Muscaritei (Amanita muscaria), al carui efecte pot fi foarte neplacute. compusii sai, muscarina porvoaca sindroame nervoase manifestate prin delir, ameteala, convulsii si in final somn profund; iar muscaridina provoaca crize gastrointestinale manifestate prin dureri, voma, diaree, transpiratie abundenta. Semnele otravirii apar relativ repede (1-4 ore) de aceea interventia medicului trebuie sa fie prompta.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Amanita muscaria:

Palaria: de 8-20 cm, la inceput emisferica apoi convexa si in final mult latita, cateodata scobita in centru; de obicei de culoare rosu aprins-sangeriu. Cuticula este lucioasa, lipicioasa si acoperita relativ din abundenta de negi albi care sunt resturi de volva pe care ploaia uneori le desprinde. 

Lamele sunt albe, foarte dese, pot avea de multe ori nuante galbene ca lamaia, dar totusi ramanand mai aproape de alb. Sporii sunt de culoare alba.
Piciorul: 10-25 cm, este cilindric, bulbos la baza, alb si vascos, cu volva delicata si deseori transformata in negi. Inelul, este foarte lat, labartat, membranos, alburiu si uneori striat. Piciorul este initial plin, apoi gol pe dinauntru.

Carnea este alba, ferma si poate avea un colorit spre portocaliu sub cuticula.
Distributie in padurile de foioase si de conifere, intr-o simbioza complexa cu copacul partener, o intilnim  de la campie pana la limita superioara (alpina) de vegetatie arboricola. Perioada de dezvoltare fiind din iunie pina la finele lui noiembrie.

Poate fi confundata cu Amanita caesarea, foarte apreciata gastronomic, care insa are intotdeauna piciorul, inelul si lamele galbene, sau cu Amanita aureola, la fel de toxica. 

Datorita raspindirii largi, aceasta ciuperca cunoaste diferite mutatii, astfel incat o putem regasi in natura sub diferite variatii de culoare ca: Amanita muscaria var. alba (varianta alba), Amanita muscaria var. flavivolvata (varianta clasica, rosie), Amanita muscaria var. formosa  (varianta galbena, ca lamaia), Amanita muscaria var. persicina (varianta portocalie ca de piersica), Amanita muscaria var. guessowii (varianta galben spre portoccaliu).

Imaginea am luat-o de aici: Amanita muscaria