Buretele de roua (Marasmius oreades)

Marasmius oreades

Buretele de roua (Marasmius oreades) este o ciuperca foarte apreciata  inca din antichitate datorita gustului sau deosebit; grecii antici fiind mari consumatori ai acesteia si datorita lor isi dobandeste renumele de azi. Numele i se trage de la grecescul oreades ceea ce inseamna "de la munte" si o vom regasim pretutindeni pe pasunile de deal si munte acolo unde iarba inalta permite stropilor de roua sa se prelinga pe pamint formand astfel conditii favorabile acestei ciuperci.

Vorbind de conditii trebuie sa va reamintesc ca este o ciuperca saprophita; descompune resturile vegetele; iar pentru aceasta are nevoie de caldura si umiditate; totusi aparitia ei este conditionata si de prezenta animalelor ierbivore mari cum ar fi caii si bovinele.

Buretele de roua (Marasmius oreades) este o ciuperca foarte curata si pe care oricine o culege cu placere deoarece o vom regasi in totdeauna in grupuri, cercuri mari; totusi are neajunsul ca la gatire scade foarte foarte mult. Una din retetele cele maides folosite la gatirea acestei ciuperci este tocanita cu smantana.

Buretele de roua (Marasmius oreades) este o ciuperca usor de recunoscut datorita piciorului foarte atos/lemnos si care se va indeparta inainte de gatire; un alt element de recunoastere sunt lamelele rare incomplete, prezinta foarte multe jumatati de lamele. Dar cu toate ca este o ciuperca pe care si incepatorii o pot culege fara teama, exista alte doua ciuperci care traiesc in acelasi habitat dar foarte otravitoare: Clitocybe dealbata si Clitocybe rivulosa; ambele pot provoca otraviri ce pot duce chiar la deces de aceea atentia sporita este recomandaat.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizare ciupercii Marasmius oreades:

Palaria: 2-6 cm, la inceput conica sau in forma de clopot, dar o data cu maturizarea devine plata si uneori usor adancita, cu un gurgui extins, putin accentuat si cu crestaturi radiale vizibile pe margine. Cuticula este ocru-maronie, neteda, cu aspect lipicios cand vremea este umeda, uscata cand timpul este frumos. Coloritul palariei se poate schimba intre galben-ocru si culoarea cojii de aluna-deschis, cu zona centrala intotdeauna mai inchisa.

Lamele sunt mult distantate intre ele, carnoase si late; nu sunt unite cu piciorul si au lamele vizibile, pot fi de la albicioase la maro-deschis.

Piciorul: 4-8 cm, lemnos, cilindric, subtire si inalt, cateodata relativ sinuos, are baza usor ingrosata si acoperita de puf albicios imposibil de confundat. Piciorul are acelasi colorit cu palaria, dar in nuante mai deschise.

Carnea palariei este delicata, cea a piciorului, fibroasa, albicioasa, cu miros tipic, placut, de ciuperca si gust slab, dulceag.
Distributia: se intalneste in grupuri mari sau in cercuri pe terenuri ierboase, de-a lungul drumurilor de tara, pe pajisti, in luminisuri, pe soluri de preferinta nisipoase din mai si pina in octombrie.

Imaginea am luat-o de aici: Marasmius oreades