Buretele fals (Clitocybe rivulosa)

Clitocybe rivulosa

O altă membră a grupului celor 16, este Buretele fals (Clitocybe rivulosa) zis și Buretele de rouă fals, Pâlnioara ondulată sau Ciuperca nădușelii. Este periculoasă pentru că conține muscarină și este ușor de confundat de către amatori cu Bureții de rouă, Nicoretii sau chiar Ciuperca de mai. Partea bună a unei astfel de intoxicații este că rareori duce la deces și că această ciupercă are antidot; mai exact atropina...

Etimologic, denumirea sa se compune din latinul Clitocybe, ceea ce îneamnă pălărie înclinată și epitetul rivulosa, care vine de la river și semnifică "șerpuitor ca un râu" și se referă probabil la aspectul matur al ciupercii, când marginea pălăriei sale va vălurii la propriu.

Făcând un pas mai departe, trebuie să avem în vedere asemănarea sa cu Pâlnioara de fildeș (Clitocybe dealbata), ambele fiind ciuperci de pajiște, de dimensiuni și caracteristici macro și microscopice foarte asemănătoare. Motiv pentru care mulți autori nici nu le consideră ca specii diferite ci doar variații ale aceleași specii. Diferențele să le zicem evidente între ele ar fi de ordinul habitatului, Clitocybe dealbata preferând solurile bogate în humus, pe când Clitocybe rivulosa preferă solurile mai sărace, nisipoase. Neexistând diferențieri majore, nu voi insista mai mult asupra acestei ciuperci, considerând că toate informațiile necesare le găsiți deja la ciuperca Pâlnioara de fildeș descrisă deja în paginile mele. 

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Clitocybe rivulosa:

Pălăria de 1-7 cm, convexă început apoi plată și la sfârșitul perioadei de maturizare adâncită sau chiar în formă de pâlnie. Marginea este foarte subțire, răsfrântă în jos și deseori ondulată. Cuticula este acoperită de o brumă albă, care cade curând; este frecvent crăpată. Coloritul variază între albul brumat al exemplarelor tinere și cenușiu-galben-ocru al celor mature.

Lamele sunt foarte dese, subțiri și ușor decurente. Mai întâi de culoare albicioasă ca în final să fie de culoare galben-deschisă. Prezintă chiar serii de căte 3-4 jumătăți de lame. Spori de culoare albă.

Piciorul de 2-4 cm lungime, 4-8mm grosime, este albicios, subțire și cilindric, foarte rezistent, subțiat în partea inferioară, fără inel. De culoare albicioasă, pătat parțial cu o nuanță ca a cojii de alună; la început plin, apoi complet gol în interior.

Carnea 3-4mm grosime în mijlocul pălăriei, este albicioasă, destul de consistentă și fibroasă, cu un miros puternic asemănător celui de făină și gust aproape imperceptibil, tot făinos

Distributia: Specie saprofită, se găsește inclusiv în grupuri mari și dese, în cercurcuri mari, caracteristice bureților de rouă sau champignioanelor, în luminișurile ierboase, pe pajiști, pe pășuni atât la câmpie cât și la munte.  Din iulie până toamna târziu.

Comestibilitatea: otrăvitoare.