Palaria Sarpelui (Macrolepiota procera)

Macrolepiota procera

Da, este sezonul pentru palaria sarpelui si nu numai. Dupa o vara secetoasa au sosit si ploile intercalate cu cateva zile mai calduroase; si astfel de o saptamana buna, doua incoace a re-pornit sezonul ciupercilor si pe la noi. Ieri vorbeam cu un amic care-mi zicea ca a cules vreo 3 sacose de palaria sarpelui; dar pe linga febra ciupercarului care m-a cuprins aproape instant, m-a lovit si un alt gand. Oare amicul meu cunoaste ce a cules?

Ma intreb asta cu atat mai mult cu cat chiar el a sesizat vreo 4 "nuante" (sa nu le spunem chiar variante fara sa stim ce a cules) ale acestei ciuperci.

Palaria sarpelui (Macrolepiota procera) mai este cunoscuta si ca Ciuperca umbrela deoarece poate creste pina la 30cm diametru sau chiar mai mare si face parte dintr-o familie foarte pestrita. Pina nu de mult era denumita Lepiota procera ca si alte surate ale ei; denumirea de azi se explica de la sine: macro, adica mare. Dar eu as duce un pic mai departe aceasta separatie in denumiri deoarece din cate cunosc toate macrolepiotele sunt comestibile in timp ce marea majoritate a lepiotelor sunt otravitoare.

Cum le recunostem? Este usor. Nici o lepiota nu depaseste 5-6cm, in timp ce toate macrolepiotele  trec de 10-15cm. Binenteles ca exista si alte diferente pentru recunosterea speciei, dar pentru un ciupercar incepator asta este de ajuns.

Ce face unica Palaria Sarpelui (Macrolepiota procera) printre suratele ei? chiar insasi denumirea "procera", adica subtire si inalt; este practic elementul de verificare ca am gasit palaria sarpelui. De aceea nu recomand culegerea "lepiotelor" daca nu gasim in zona si vre-un exemplar maturizat dupa care ne putem forma idee despre ce am intilnit. De ce zic asta? fiindca printre lepiote exista 5 specii care sunt mortal otravitoare si dintre care 3 se gasesc si pe la noi. Acestea din urma sunt: Lepiota brunneo-incarnata, Lepiota castanea si Lepiota helveola. Toxina lor atacta ficatul si ca simptome au varsaturi si diaree puternice.

Un alt element de siguranta in identificarea lor, este ca aceste 3 specii otravitoare pe linga ca sunt de talie mica, ele apar doar in padurile de rasinoase, pe cand palaria sarpelui apare oriunde prin iarba, de la paduri de foioase la rasinoase, gradini, parcuri, pe marginea drumurilor, lunci ... Eu personal poate as evita sa o culeg din padurile de rasinoase tocmai in ideea evitarii oricarui risc.

Palaria sarpelui este o delicatesa dar i se consuma doar palaria, intrucat piciorul este foarte fibros, atos; reteta cea mai comuna a sa este prajita in ou, dar tocmai in ideea de a nu prezenta ceea ce deja cu totii cunoasteti, o sa va prezint o alta modalitate a sa de a se consuma.

Ravioli cu ciuperci

Doriti ceva rapid dar in acelasi timp mai deosebit? Nimic mai simplu: Ravioli cu ciuperci. Si deoarece v-ati plimbat prin padure de v-ati adunat ciupercile singuri, ar fi pacat sa folositi paste cumparate din comert care poate mai contin si eventuale chimicale. Haideti sa pregatim totul in bucatarie.
Ingrediente: 200g faina, 4 linguri de apa calduta, 2 oua,  6-8 palarii de palarie sarpelui (sau echivalentul lor din orica alta ciuperca), 3 catei de usturoi, 1 litru de cioarba de legume (merge si apa), 200ml de frisca sau smantana grasa, unt, sare, piper si frunze proaspete de patrunjel.
Modul de preparare: pregatim aluatul pentru paste amestecand usor faina cu ouale si apa calduta pina la omogenizare, apoi il lasam la rece (in frigider) aproximativ 30 de minute iar in aceasta perioada de asteptare avem timp sa pregatim umplutura si sosul. Sosul: punem untul intr-o tigaie sa se topeasca si adaugam catei de usturoi maruntiti pentru a se cali, intre timp curatam si maruntim ciupercile care le adaugam usturoiului in tigaie; piperam dupa gust si presaram cu niste frunze de patrunjel. Cand amestecul incepe sa se caleasca, adaugam frisca sau smantana si o fierbem pina ce obtinem un sos gros. Sosul il vom sara dupa gust. Intre timp aluatul s-a odihnit destul, il scoatem din frigider si il intindem pentru a decupa din el 10-12 patrate, peste care vom pune din sosul care a inceput sa se raceasca. Inchidem si sigilam perinitele formate prin umezirea usoara a marginilor si presarea lor una de alta, apoi trecem la fierberea lor in ciorba de legume aproximativ 10 minute. Da am zis ciorba de legume, deoarece va conferi un gust delicat pastelor, dar daca nu aveti pe moment asa ceva prin caas, merge si fierberea in apa. La servire adaugati peste ravioli din sosul ramas si decorati cu frunze de patrunjel. Pofta buna.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizare ciuperii Macrolepiota procera:

Palaria poate atinge 10-30cm, initial este globuloasa apoi larg convexa; in forma de umbrela si in final aplatizata, cu un gurgui central mare, neteda si de culoare maro-inchis. Cuticula, destul de deschisa la culoare este acoperita de numerosi solzi maronii, mai desi in centru si din ce in ce mai rari spre margine, cu franjuri pe bordura. Coloritul palariei poate varia de la gri la culoarea cojii de aluna in nuanta deschisa, cu solzi mai mult sau mai putin desi.

Lamele sunt dese si inalte, initial sunt albe si apoi devin maro cu nuante roscate.

Piciorul, 10-40 cm, este cilindric, gol in interior, foarte lung, compact si fragil; relativ bulbos la baza. Suprafata sa este acoperita de solzi mici si desi asezati in siruri concentrice sau ondulate, astfel incat in ansamblu pare tarcat in nuante deschise si inchise. Este de asemenea prezent si un inel mare, tare si membranos, care poate aluneca in jos de-a lungul piciorului. Inelul este alb in partea sa superioara si maro in cea inferioara

Carnea palariei este moale si elastica, in timp ce a piciorului este fibroasa si tare. 

Creste prin iarba practic oriunde, de la paduri de foioase la rasinoase, gradini, parcuri, pe marginea drumurilor, lunci, pe terenuri nisipoase sau cu pietris, de la campie la munte. Ca si sezon o intalnim vara si la  inceputul toamnei.

Se aseamana foarte mult cu Lepiota rhacodes (buretele serpesc sofraniu), care insa are piciorul mai scurt si o bulbozitate mai pronuntata la baza. Amanita pantherina (buretele panterei), de asemenea poate crea probleme incepatorilor in identificarea acestei ciuperci, deoarece coloritul acestei este acelasi cu a Palariei sarpelui: maroniu cu alb, dar tocmai incers. Atata timp cat palaria sarpelui este de culoare maronie pe fond alb, buretele panterei este maroniu cu pete albicioase.

Imaginea am luat-o de aici: Macrolepiota procera, The talking kitchen