Steluta cu franjuri (Geastrum fimbriatum)

Geastrum fimbriatum

Lumea "moderna" nu pastreaza traditia. Si cand sustin asta nu ma refer nicidecum la sarbatorile de Paste sau de Craciun, deoarece de ele ne reamintesc an de an societatea de consum. Ceea ce vreau sa spun este ca bunicii aveau cate o vorba, denumire pentru fiecare obiect, lucru intilnit; si il stiau cu totii. Azi de exemplu am cautat in disperare denumirea populara a Stelutei cu franjuri (Geastrum fimbriatum) si cu toate ca
nu este o aparitie noua in lumea ciupercilor, totusi n-am reusit sa o gasesc. Sunt convins ca batrinii inca isi amintesc de ea; deoarece fiind o ciuperca lemnoasa in faza de maturitate, era des folosita ca si decoratiune dupa ce era dat cu un strat de lac pentru a se conserva mai bine.

Steluta cu franjuri (Geastrum fimbriatum), ca de altfel si suratele ei, este o ciuperca necomestibila; pe care daca o gasim, inseamna ca este trecuta deja de maturitate deoarece ciuperca tanara creste total sau partial sub pamant si seamana mai mult cu o besica, fiind aproape imposibil de gasit in aceasta faza. Ea este scoasa din pamant doar cand se desfac laciniile, acestea impingand sacul cu spori deasupra solului iar spori sunt gata de eliberare.

Mi-am permis sa o denumesc in lipsa unei denumiri populare cunoscute ca fiind "Steluta cu franjuri" dupa denumirea din engleza: fringed earthstar, dar cu toate astea este o steluta foarte raspindita si prin tinuturile noastre.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Geastrum fimbriatum: 

Aparatul fructifer de 2-5 cm diametru si 2-4 cm inaltime este la inceput este o mica biluta albicioasa, uneori cu fire de pamant incrustate in ea si cu invelis destul de scortos. Putin cate putin, cuticula tinde sa se despice formand 6-9 lacinii care se extind catre exterior ca niste petale mici dispuse ca razele unei stele. 

Fiecare lacinie incepe sa se rasuceasca spre exterior si in jos, astfel incat ridica si ciuperca de la sau din pamant, in mijlocul acestei „flori’ neobisnuite se afla sacul sporal neted, membranos si semanand cu hartia. In partea de sus se poate observa un mic gurgui care la maturitate se deschide ca un crater minuscul cu marginea franjurata pentru a permite sporilor sa iasa. La inceput, laciniile au o consistenta carnoasa si sunt albmurdare, apoi devin din ce in ce mai lemnoase si maronii.

Sacul sporal la inceput este alb si apoi de culoarea cojii de aluna spre masliniu. 

Gleba initial este alba si fibroasa, apoi devine de culoarea tutunului si prafoasa. 

Distributia: poate fi intalnita frecvent in padurile de foioase si de conifere, pe terenuri bogate in humus de la deal sau munte in perioada vara-toamna. 

Se aseamana cu Geastrum rufescens care insa are un colorit mai rosietic. Din acelasi gen mai fac parte Geastrum quadrifidum cu exoperidiul impartit in 4-8 lacinii dispuse sub forma de raze si cu sacul sporal sustinut de un peduncul scurt; Geastrum fornicatum, ale carei lacinii se intind in jos ridicand de la pamant sacul sporal de forma aproape globuloasa-turtita; Geastrum mirabilis, cu 5 lacinii si care creste pe frunze moarte. 

Imaginea am luat-o de aici: Geastrum fimbriatum