Lactarius piperatus |
Ciuperca este creatia naturii cea mai adaptabila mediului nostru invaziv si avem doar de invatat de la ele. Descoperirea cea mai recenta este ciuperca care descompune plasticul si se prevede ca o posibila solutie a deseurilor masive a produsilor petrolieri cu care se confrunta omenirea.
Dar azi m-as opri la o alta ciuperca controversata si anume: Laptuca iute (Lactarius Piperatus) care mai poarta si alte denumiri ca: Buretele iute, Iutari. Unii autori catalogheaza aceasta ciuperca ca fiind necomestibila pe cand altii ca fiind una comestibila. Eu as spune ca este vorba mai degraba de modul de preparare si folosire al acesteia. Majoritatea celor care il folosesc o usuca si apoi o macina folosindu-l ca si condiment la alte mancaruri, deoarece da un gust iute mancarii (poate inlocui ardeiul iute).
Daca dorim totusi sa incercam aceasta ciuperca iute, practic avem doar o singura modalitate de gatire al acesteia si anume: prin prajire. Reteta traditionala si cu raspandrirea cea mai mare este: Iutari prajite cu slanina si branza. (suna bine, nu?)
Modul de preparare al acesteia: Iutarile (Lactarius piperatus) se pastreaza intregi pina la folosire, piciorul nu se taie deoarece prin taietura pierde laptele si astfel ciuperca se deshidrateaza; ciupercile curatate si spalate se aseaza cu piciorul in sus in tava; palariile se ung cu unsoare de slanina, sare si piper apoi se prajesc 15 minute la 180 grade Celsius; acum scoatem tava, indepartam picioarele ciupercilor pastrand doar palaria; peste palariile semiprajite presaram branza de oaie si o reintroducem in cuptor pina cand branza se topeste peste ele, aproximativ 5 minute. Ciupercile astfel gatite se consuma cu slanina prajita. Preparatul este unul foarte simplu si tocmai prin simplitatea sa ofera o senzatie de gust unica.
Daca dorim totusi sa incercam aceasta ciuperca iute, practic avem doar o singura modalitate de gatire al acesteia si anume: prin prajire. Reteta traditionala si cu raspandrirea cea mai mare este: Iutari prajite cu slanina si branza. (suna bine, nu?)
Modul de preparare al acesteia: Iutarile (Lactarius piperatus) se pastreaza intregi pina la folosire, piciorul nu se taie deoarece prin taietura pierde laptele si astfel ciuperca se deshidrateaza; ciupercile curatate si spalate se aseaza cu piciorul in sus in tava; palariile se ung cu unsoare de slanina, sare si piper apoi se prajesc 15 minute la 180 grade Celsius; acum scoatem tava, indepartam picioarele ciupercilor pastrand doar palaria; peste palariile semiprajite presaram branza de oaie si o reintroducem in cuptor pina cand branza se topeste peste ele, aproximativ 5 minute. Ciupercile astfel gatite se consuma cu slanina prajita. Preparatul este unul foarte simplu si tocmai prin simplitatea sa ofera o senzatie de gust unica.
I | II | III | IV | V | VI | VII | VIII | IX | X | XI | XII |
Caracterizarea ciupercii Lactarius piperatus:
Palaria: 6-18 cm, la inceput convexa si apoi ia din
ce in ce mai mult ia forma de palnie, cu marginea relativ rasfranta spre picior
in perioada de maturitate, iar dupa aceea pe masura ce imbatraneste, devine
plata, ondulata si crestata formand lobi pe margine. Cuticula este alba, mata,
deseori patata cu rosu in mijloc si crapata. Coloritul palariei variaza de la
alb-imaculat la alb-murdar.
Lamele: sunt foarte dese, decurente de-a lungul piciorului, nu prea inalte, cateodata despicate. Se observa numeroase lamele care au tendinta de a se lipi de lame, la inceput albe apoi crem, patate in diferite forme cu rosu.
Piciorul: 4-10 cm, este alb, plin, foarte consistent, relativ bont si subtiat la baza, cu suprafata neteda si uneori usor zgrunturoasa, este alb dar cu timpul capata nuante verzui sau rosietice. La contactul cu aerul carnea tinde sa se pigmenteze in galben-verzui.
Carnea este alba, compacta si destul de fragila, cu gust foarte iute. Cand este taiata emana din abundenta un suc dens si lipicios cu gust extraordinar de iute.
Distributia:Poate fi intilnita destul de frecvent in siruri sau in cercuri mari in partile cele mai umede si mai umbroase ale padurilor de conifere si de foioase, la deal si la munte. O putem gasi din iunie spina in octombrie chiar si in sezon mai secetos.
Lamele: sunt foarte dese, decurente de-a lungul piciorului, nu prea inalte, cateodata despicate. Se observa numeroase lamele care au tendinta de a se lipi de lame, la inceput albe apoi crem, patate in diferite forme cu rosu.
Piciorul: 4-10 cm, este alb, plin, foarte consistent, relativ bont si subtiat la baza, cu suprafata neteda si uneori usor zgrunturoasa, este alb dar cu timpul capata nuante verzui sau rosietice. La contactul cu aerul carnea tinde sa se pigmenteze in galben-verzui.
Carnea este alba, compacta si destul de fragila, cu gust foarte iute. Cand este taiata emana din abundenta un suc dens si lipicios cu gust extraordinar de iute.
Distributia:Poate fi intilnita destul de frecvent in siruri sau in cercuri mari in partile cele mai umede si mai umbroase ale padurilor de conifere si de foioase, la deal si la munte. O putem gasi din iunie spina in octombrie chiar si in sezon mai secetos.
Poate fi confundata cu Lactarius vellereus
(rascovul paslos), care are lamele foarte rare si cu Lactarius controversus (laptuca
sangerie), care are lamele rosii.
Imaginea am luat-o de aici: Lactarius piperatus
Sunt cam trecuti astia din poza. Dar am avut grija sa culeg unii proaspeti. Maine ii umplu cu branza sau cu cascaval si-i frig in tava la cuptor. :) Deliciu! :)
RăspundețiȘtergere[IMG]http://thumbnails112.imagebam.com/32959/a20e64329587331.jpg[/IMG]
nici nu se vede in poza ca ar fi trecute
ȘtergereDa. Nu sunt trecuti iutarii astia. Doar ca eu nu-i mai culeg cand devin concavi. Ii culeg cand sunt mai tinerei. :)
RăspundețiȘtergereeu nu-i culeg defel, am avut o singura experienta cu ei si mi-a ajuns
ȘtergereIncercatii murati! Sunt deliciosi!
Ștergeremultumim
ȘtergereEu ii prajesc in tigaie, rupti in bucati mai mici sa se culce bine. Sarati si cu mujei mie ii plac tare mult, au o aroma deosebita chiar daca sunt si usor amarui. Am constatat ca amareala sporeste daca nu sunt proaspeti, chiar daca ei se pastreaza bine la frigider cateva zile. Am mai mancat iutari preprati dupa o reteta arhaica, "iutari de casa mare", care suna asa: se taie iutarii felii subtiri, se sareaza si se punla fiert in atata smantana de casa cat sa-i acopere. La sfarsit se adauga patrunjel. Sunt extraordinari! Insa doar petru cei cu fierea buna. Am mai incercat si cu lapte, dar nu au fost la fel de buni, amareala se simtea prea tare ( cei drept nu mai erau proaspeti ), asa ca voi mai incerca odata, la proxima recolta de iutari. Am mancat si vellereus, dar nu-i nici pe departe asa bun ca si piperatus.
Ștergeremultumim pentru reteta
ȘtergereReteta bunicului meu (dso) era sa-i puna pe plita inchisa deasupra focului cu sare pana cand sucul iute devenea brun. Un deliciu!!!
ȘtergereDoresc sa va multumesc pentru efortul dvs de a mentine acest blog!
Merci/Köszönet
Lactarius piperatus
RăspundețiȘtergere[img]https://farm6.staticflickr.com/5197/14295971949_9d64edb36b_n.jpg[/img]
[img]https://farm6.staticflickr.com/5590/14296015418_af033d652a_n.jpg[/img]
[img]https://farm3.staticflickr.com/2903/14383084684_b1da581f49_n.jpg[/img]
[img]https://farm4.staticflickr.com/3861/14197428239_d76c29a728_n.jpg[/img]
[img]https://farm4.staticflickr.com/3869/14197506220_ba564312be_n.jpg[/img]
Copil fiind, ii puneam pur si simplu pe niste bete verzi deasupra jarului, si-i mancam cand se schimbau usurel la culoare. Nu mi s-au parut niciodata din cale-afara de iuti. (Da' drept e ca despre mine niste cunoscuti indieni ziceau la un moment dat ca mananc prea iute.)
RăspundețiȘtergereArdeii iuti imi plac sub orice forma: cruzi, ca muratura... dar Iutarii cumva nu mi-or picat bine. Dar ma rog, totul tine de gustul omului
ȘtergereNu cred ca ai mancat vreodata mancare indiana. Indienii pun 7 ardei iuti la 5 litri de apa, asta e portia minima pe care un copil indian o poate suporta, pentru adulti e dezastru, asta in conditiile in care si mie imi place picand si orice ciorba o manaca cu minim 2 ardei iuti seriosi. Mancarea lor este astfel asezonata pentru a "dezinfecta" anumite bacterii care prolifica in mediul lor extrem de cald si mai ales pentru a asi racori organismul.
ȘtergereLa prăjit se fac puțin verzui??
RăspundețiȘtergeredin cate stiu, nu
Ștergerese fac verzui la conservare.
ȘtergereSunt absolut deliciosi murati
Sunt amare?
RăspundețiȘtergereprajite pur si simplu sunt putin si amarui
Ștergere