Râșcovul pâslos (Lactarius vellereus)

Râșcovul pâslos
Lactarius vellereus
În funcție de zonă, numit pâslos sau lânos; acest Râșcov, Lactarius vellereus este o ciupercă de dimensiuni relativ mari și probabil unul din cel mai des întâlnite specii de lactarius din pădurile de fag, atât de pe la noi cât în toată Europa și  America de Nord. Caracteristica sa probabil cea mai importantă este faptul că pălăria sa până să se desfășoare complet, adică până ce ciuperca ajunge la maturitate ...

ajunge să se decoloreze și să se crape. Decolorarea la o ciupercă albă probabil că vă sună eronat, dar mă refer la faptul că își pierde culoarea albă, imaculată și tinde către un albă-gălbui-ocru. Ciupercile din familia Lactarius, pe la noi poartă diferite denumiri, în multe zone numindu-se Lăptuci (Lăptuca lânoasă în cazul de față), denumire ce se trage  de la caracterul ce le definește numele de familie. Adică secretă un latex, care în cazil de față este oarecum surprinzător din punctul de vedere că: latexul acestei ciuperci are un gust slab, șters, dar în combinație cu carnea ciupercii, ea devine foarte iute, pișcoasă. Iar aceasta duce ca ciuperca să fie necomestibilă în ciuda dimensiunii sale considerabile și a latexului "prietenos".

Considerată a fi necomstibilă datorită gustului său iute, pișcos, ceea ce putem descoperi încă din pădure folosind metoda degustării ce v-am prezentat deja. Putem sări repede peste bucuria de a fi găsit ciuperci comestibile de dimensiuni apreciabile și să ne concentrăm mai departe pe specii mai valoroase gastronomic. Urmând recomandarea de mai sus, trec și eu mai departe, deoarece ciuperca nu prezintă nici un alt caracter important în afara faptului că este un partener de nădejde al copacilor și este mai bine dacă nu o distrugem. Aș mai aminti în fugă că seamănă cu Iuțările, dar cum și ele sunt "usturătoare", nu prezintă mare interes nici ele și de care se deosebește prin lamele distanțate (L. piperatus are lamele foarte dese).

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII













Caracterizarea ciupercii Lactarius vellereus:
Pălăria de 10-25 cm, ocazional chiar și peste 30cm este una dintre cele mai mari lăptuci, amplă, cărnoasă şi compactă, iniţial este convexă ca apoi să ia formă de pâlnie, cu marginea răsfrântă spre picior şi apoi plată. Cuticula este în întregime acoperită de un puf foarte fin. Coloritul pălăria este alb cu nuanţe uneori gălbui sau ocru.
Lamele sunt destul de rare, ușor decurente,  semi-înalte, unite între ele prin vinişoare foarte subţiri.  Inițial de culoare albă, se decolorează ca și pălăria. Spori de culoare albă
Piciorul de 4-7 cm lungime, 2-4cm grosime, este robust, bont şi compact.  Este de culoare albă și prezintă și ea un puf alb ca și pălăria.
Carnea este albă, foarte compactă, dură dar fragilă, cu miros slab, plăcut şi gust între acru şi iute. Ciuperca când este rănită, tăiată secretă un latex alb, slab la gust și fără miros.
Distribuția: Specie micorhiză, crește solitar sau în grupuri mici, poate fi întâlnită în pădurile de foioase, la deal şi la munte din iulie și până în noiembrieSe deosebeşte Lactarius piperatus, necomestibilă, prin lamele mult distanţate între ele.
Comestibilitatea: Necomestibilă

5 comentarii :

  1. Mare păcat că nu sunt comestibile!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Omul mămâncă mai multe decât îi place să recunoscă. așa că cine știe, poate sunt oameni care consumă și această ciupercă (lipsa vreunei arome plăcute nu însemnă incă că la o adică nu te poți folosi de ea)...

      Ștergere
    2. In judetul Alba este una dintre cele mai culese si mancate ciuperci, nu cunosc sa se fi otravit cineva, personal imi plac cel mai putin. Cel mai adesea se gatesc facute pane.

      Ștergere
  2. Am mancat si eu, nu sunt o grozavie, dar prajiti in ulei ca si cartofii pai, merg.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era o vorba, ceva de genul: "nu tot ce zboara se mananca", care cred ca este valabila si in cazul ciupercilor ... nu toate sunt delicatese ...

      Ștergere