Oul pestriț (Panaeolus semiovatus)

Panaeolus semiovatus

La peste 2000m (2145m mai exact) față de nivelul mării, atmosfera este mai tot timpul umedă. Dacă nu plouă, atunci norii vor trece razant, frecând creasta munților și este imposibil ca la primele ore ale dimineții iarba să nu fie umedă; am putea spune cum că condițiile climatice sunt relativ constante în aceste zone. Iar datorită acestei relative stabilități, am avut ocazia de a găsi o ciupercă la dimensiunile ei maximale; care în zona de șes sau deal rareori...

 ajunge la asemenea dimensiuni. Da, este așa cum v-i se pare a fi și vouă, în prim plan este "caca de cal", deoarece această ciupercă iubește balega de cal și aici mă refer la Oul pestriț (Panaeolus semiovatus). De unde acestă denumire? Păi simplu, din latină, deoarece numele generic de Panaeolus înseamnă pestriț și se referă la lamele pestrițe ale ciupercii; pe când epitetul de semiovatus înseamnă jumătate de ou și se referă la forma pălăriei sale, ovoidale, ovale. Vesticii denumesc acest gen Paneolus cu un termenul popular de Mottlegill, în sensul că arată caracterul pestriț al lamelor, dar noi ne mulțumim cu ce avem, nu suntem atât de pretențioși.

Panaeolus semiovatus

Oul pestriț (Panaeolus semiovatus), cum ar spune tot englezii, este (one of a kind) unică în felul ei, deoarece, este singura specie din genul Panaeolus care poartă inel; și pe deasupra este și cea mai mare printre suratele sale. Iar privitor la poziția sa taxonomică, micologiștii se ceartă ca orbeții, deoarece nu există nici un consens în această direcție. Unii o consideră ca făcând parte din familia Bolbitaceae-lor, pe când alții susțin cum că ar face parte din familia Strophariaceae-lor. Cum nu este dovedită clar apartenența genurilor Panaeolus și Panaeolina la vreuna dintre familiile mai sus amintite, iar clasificare lor necesită încadrarea lor într-o familie, le voi considera ca și mulți alții (până ce se va clarifica) ca aparținând familiei Bolbitaceae-lor.

Toți micologiștii au acceptat idea cum că această ciupercă crește pe blega de cal, dar unii dintre ei susțin și idea conform căreia ar crește și pe soluri care au fost recent fertilizate cu bălegar (dar astea implicit duc inapoi la perzența bălegarului și ca atare nu o pot considera ca și opțiune).

În ce privește comestibilitatea, nu există un consens nici aici; unii spun că ar fi comestibilă, alții că ba. Dar privit în ansamblu, ciuperca având carnea foarte subțire și inconsistentă, fiind de talie medie către mică, neavând vreo aromă deosebită și ... crescând doar pe bălegar; cred că o îndreptațește să o etichetez ca fiind necomestibilă (sau cel mult opțională). În unele îndrumare este menționată ca și cauzator de tulburări gastrice, dar fără a fi evidențiat vreun compus chimic în acest sens, nu cred că ne indreptățește să o considerăm ca fiind o ciupercă toxică.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Bolbitiaceae

Genul: Panaeolus

Specia: Panaeolus semiovatus

Sinonime: Agaricus ciliaris, Agaricus semiovatus, Agaricus separatus, Anellaria semiovata, Anellaria separata, Anellaria fimiputris, Panaeolus fimiputris, Coprinus ciliatus, Coprinus semiovatus, Panaeolus semiovatus var. semiovatus, Panaeolus separatus

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: de 3-9cm, în formă de ou, ovală, emisferică, dar care treptat, odată cu maturizarea va trece către conică sau chiar convexă, la început lipicioasă apoi uscată și lucioasă, de multe ori chiar încrețită, netedă, ocazional cu văl parțial la marginea pălăriei. De culoare albicios-maronie, cafeniu deschisă sau de culoarea lutului.

Lamele: inițial atașate de picior, ele sunt împinse în lateral odată cu maturizarea. Inițial de culoare gri sau maroniu albicioase, ele devin treptat negre, sau negricios pestrițe. Sunt relativ înghesuite.

Culoarea sporilor: neagră
Sporii:15-21x8-11 microni, netezi, mai mult sau mai puțin elipsoidali; de multe ori cu un por. Pleurocystidia este iregulat clavată iar Cheilocystidia lipsește sau este greu de remarcat. În KOH vor avea o culoare maroniu închisă.

Piciorul: de 5-18cm lungime și max 1-2,5cm grosime, este cilinfdrică, cu baza uneori puțin mai largă, netedă sau ușor făinoasă, albicioasă, cu un inel trecător, inelul devine negricios pe măsură maturizării din cauza sporilor. 2/3 din partea de jos a piciorului poartă coloriul pălăriei

Carnea: este moale, de culoare albicioasă în pălărie și gălbui maronie în picior, negricioasă în lame.

Gustul și mirosul: fără miros sau gust specific.

Reacții chimice:

Distribuția: specie saprofită, întâlnită doar în prezența bălegarului de cai, este o ciupercă comună larg răspândită, ce apare solitară sau în grup de la începutul primăverii până toamna târziu (până la îngheț).

Comestibilitatea: necomestibilă (opționmală, fără un gust sau textură deosebită, mediocră).

Specii asemănătoare:

• Stropharia semiglobata - este tot o ciupercă de bălegar, dar mult mai sferică, cu pălăria de culoare mai gălbuie și spori violaceu-maronii.
• Panaeolus papilionaceus - care este de culoare roșcat-maronie sau gri-maronie, pălărie ne-vâscoasă și nu prezintă inel pe picior.
• Volvariella speioasa - oareum asemănătoare, dar de culoare mult mai deschisă, pălărie vâscoasă deasemeni când ciuperca este tânără sau vremea este umedă, dar nu crește pe bălegar, are opinci (volva) și nu are inel. Iar sporii sunt de culoare roz-somon.