Palnioara uriasa (Infundibulicybe geotropa)

Infundibulicybe geotropa

Infundibulicybe geotropa (Palnioara uriasa), odinioara cunoscuta si ca Clitocybe geotropa, este una dintre ciupercile de toamna cele mai frecvent intalnite, atat caracterului sau nepretentios la soluri, cat si datorita dimensiunii sale relativ mari ce o evidentiaza desaspura frunzelor cazute toamna. Datorita secetei din anul acesta, in aceasta perioada a anului o regasim destul de frecvent in padurile noastre.

Este o ciuperca usor de recunoscut chiar si incepatorilor dupa gurguiul proeminent din centrul palariei, precum si dupa piciorul mult prea exagerat (mare si gros) al exemplarelor tinere, iar aroma sa puternica si deosebita face din ea sa fie foarte apreciata gastronomic. Insa sa nu uitam un amanunt, avand o aroma puternica este de recomandat a fi folosit in cantitati mai mici sau chiar in combinatie cu alte ciuperci. Pentru consum recomand doar exemplarele tinere deoarece cele matura devin tari, ca pielea. Ciuperca se preteaza foarte bine oricarui mod de conservare, dar uscand-o ea devine foarte tare, din acest motiv cel mai des se face o pudra (se macina) din ea care mai apoi este folosita ca si condiment in mancaruri cu carne si nu numai.

Utilizata si foarte apreciata inca din vremea romanilor; Italia ramane pana in zilele noastre zona cu consumatia cea mai mare al acestei ciuperci si nu numai, (dupa cum stiti, italienii se lauda si cu cei mai buni hribi, desi consumul de hribi al italienilor [ciupercile porcinii] se bazeaza in primul rand pe importurile masive din tari ca Romania,Ungaria, Croatia, Cehia ...); deci, la aceasta palnioara, vom consuma doar palaria, piciorul este de multe ori fibros, prea tare pentru a fi consumat. 

Ciuperci in ulei

Printre alte ulitizari va propun pentru azi: Ciuperci de padure in ulei, care merg foarte bine si ca aperitive, dar fiind in forma conservata, se pot folosi dupa imaginatia fiecaruia. Ingrediente: 1kg de ciuperci Palnioara uriasa, 1litru otet, 0.5litri vin alb, piper, usturoi, vreo 4 foi de dafin, ulei.

Modul de preparare: Curatati bine 1kg ciuperci si feliatile astfel incat sa va fie pe plac. Fierbeti 1 l otet de mere amestecat cu 500ml vin alb; adaugati in amestec piper, usturoi pisat, 4 foi de dafin, sare dupa gust. Opariti ciupercile cu otetul fierbinte. Amestecati-le ca sa fie acoperite bine de otet peste tot. Scurgeti ciupercile 15 minute, apoi lasati-le 24 de ore la uscat pe servetele. Puneti ciupercile "uscate" in borcane si turnati peste ele ulei de masline, dovleac sau porumb. Miscati borcanele ca sa iasa aerul, acoperiti-le cu capace si fierbeti-le 20 de minute pentru sterilizare.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Infundibulicybe geotropa:

Palaria de 5-40 cm, foarte carnoasa, mai intai convexa, apoi plata si la sfarsitul maturizarii ajunge in forma de palnie cu un gurgui conic proeminent central. Marginea este mult rasfranta in jos. Cuticula este neteda si lucioasa. Coloritul palariei variaza in diferite tonalitati de maro ca al cojii de aluna si are uneori reflexe roz.

Lamele sunt robuste, distantate intre ele si decurente, la inceput de culoare alba, apoi cu varsta devin de un galben-crem.

Piciorul are 5-15 cm, este robust, elastic, rezistent si in forma accentuata de maciuca in portiunea inferioara, care la baza este acoperita de o lanozitate alba.

Carnea este densa, alba, cu un puternic miros caracteristic de fructe si gust aproape imperceptibil. 

Distributia: Se gaseste de la deal la munte in luminisurile ierboase sau pe sub tufisuri, in padurile de foioase, cateodata si in grupuri foarte numeroase. Peioada de dezvoltare este de la sfarsitul verii pina toamna tarziu, pana la primele ingheturi.

Se aseamana cu Leucopaxillus giganteus, comestibila si aceasta, dar care nu prezinta elementele de recunoastere mai sus amintite: gurgui si picior exagerat la exemplare tinere.

Imaginea am preluat-o de aici: Infundibulicybe geotropa