Fevansia aurantiaca by Scott Loring |
Lanterna lui Jack (jack-o'-lanterns). Știm cu toții ce este și cum arată... însă mai știm și că există o ciupercă a cărei culori și denumire populară sunt similare: Omphalotus olearius; (ciupercă a cărei lame au proprietatea de a emite o luminiscență pe întuneric, proprietate pe baza căreia și-a dobândit denumirea populară)... Totodată vă mai spuneam despre ea că este o ciupercă toxică de evitat din cauza intoxicațiilor pe care le provoacă.
O altă ciupercă foarte toxică și de evitat este Amanita phalloides, care anual își ia tributul dintre culegătorii neatenți și pe care v-o amintesc ori de câte ori am ocazia pentru a o cunoaște și evita. Aparent Buretele viperei nu are nimic de-a face cu Halloween-ul și totuși... există o legătură. O legătură indirectă prin lanterna lui Jack, materializată în acest caz prin ciuperca Omphalotus olearius. La ce mă refer?
Curiozitatea umană este foarte mare (uneori spre binele nostru, alteori contrar); motiv pentru care există printre noi curioși care vor să "savureze" amora ciupercii Amanita phalloides (despre care se spune că este plăcută la gust, deși eu n-aș dori să aflu). Acești "curajoși" (le-aș putea spune și inconștienți) consumă Buretele viperei preparat împreună cu Omphalotus olearius, deoarece cea din urmă garantează vărsăturile puternice la nici 15-30 minute de la consumare; vărsături prin care se speră că toxinele Buretelui viperei să nu fi provocat încă daune irecuperabile... "Bulimia" poate fi provocată și prin alte metode cu manifestări mult mai rapide, însă dacă se vrea "traiul" la extrem, se apelează la Omphalotus olearius. (În orice caz nu o recomand nimănui; v-am prezentat-o doar ca și o curiozitate care există legată de ciupercile toxice).
Iar, vorbind despre lucruri extreme, v-aș prezenta încă o ciupercă "extremă"; dar nu prin toxicitatea sa, ci prin apartenență. Este vorba de Trufa lui Evans (Fevansia aurantiaca) și care probabil că v-a dezamăgii pe mulții, deoarece nu este o ciupercă de-a noastră, ci una americană; întâlnită pe un areal destul de restrâns din Oregon, America de Nord. Chiar dacă IndexFungorum sau alte surse încă o clasifică în familia Rhizopogonaceae-lor, studii recente (2013) au arătat că această ciupercă de fapt se înrudește cu speciile de Albatrellus, adică face parte din familia ciupercilor cu pori; ceea ce face s-o consider o altă ciupercă "extremă".
Etimologia este una foarte simplă; și-a dobândit denumirea genului în onoarea lui Frank Evans, cel care a descris pentru prima dată această ciupercă, iar epitetul de aurantiaca se trage din latină unde are sensul de portocaliu deschis, și face referire la culoarea deschisă, ușor portocalie a acestei ciuperci.
Ciuperca, ca orice trufă respectabilă, se bazează pe ajutorul micilor mamifere pentru dispersia sporilor; adică profită de micofagismul micilor rozătoare (și nu numai) pentru a-și răspândii teritorial sporii; (sporii acestei ciuperci, la fel ca în cazul multor altele, trec prin sistemul digestiv al rozătoarelor, înainte de a-și începe ciclul vieții).
Descrierea ciupercii:
Etimologia este una foarte simplă; și-a dobândit denumirea genului în onoarea lui Frank Evans, cel care a descris pentru prima dată această ciupercă, iar epitetul de aurantiaca se trage din latină unde are sensul de portocaliu deschis, și face referire la culoarea deschisă, ușor portocalie a acestei ciuperci.
Ciuperca, ca orice trufă respectabilă, se bazează pe ajutorul micilor mamifere pentru dispersia sporilor; adică profită de micofagismul micilor rozătoare (și nu numai) pentru a-și răspândii teritorial sporii; (sporii acestei ciuperci, la fel ca în cazul multor altele, trec prin sistemul digestiv al rozătoarelor, înainte de a-și începe ciclul vieții).
Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordinul: Russulales
Familia: Albatrellaceae
Genul: Fevansia
Specia: aurantiaca
Sinonime: ------
Specie protejată: protejată.
I | II | III | IV | V | VI | VII | VIII | IX | X | XI | XII |
Aparatul fructifer: de 1-5cm diametru, cu
suprafața mai mult sau mai puțin regulată, sferică. Peridiumul are o grosime de
100-200 µm și un colorit ce poate varia între un maroniu-deschis și maroniu-portocaliu.
Gleba: fermă și oarecum apoasă,
prezintă un colorit ce poate varia între rozaliu-portocaliu și maro-portocaliu.
In secțiune prezintă o serie de cavități mărunte care pot crea impresia de mici
cupe.
Culoarea sporilor: gălbui
deschis, palidă.
Sporii: de10-13x3.5-5 µm, netede si fusiforme.
Sporii: de10-13x3.5-5 µm, netede si fusiforme.
Gustul și mirosul: fără miros
sau gust specific
Distribuția: specie ce inițial
se dezvoltă sub pământ, presupus a fi asociat (micorhiză) cu bradul (cu speciile
Abies amabilis, A. lasiocarpa, A. magnifica var. shastensis și Tsuga
mertensiana), pe un areal destul de restrâns în statul Oregon, America de Nord.
Se dezvoltă în zona alpină și subalpină din august până în octombrie, dar este
rar întâlnită, motiv pentru care este considerată specie protejată.
Comestibilitatea: necunoscută
Specii asemănătoare:
- nu sunt cunoscute.
Multe infomaţii intersante am aflat!
RăspundețiȘtergereV-i le impartasesc cu placere.
Ștergere