Unde să ne căutăm ciupercile?

Am mai atins aces subiect, dar din cu totul alte puncte de vedere, (cel al precipitațiilor respectiv al echipamentului). Astăzi aș dori să revin asupra acestei teme dintr-o altă perspectivă. A ieși în natură este sănătos și recomfortant, însă nu este îndeajuns atunci când dorim să găsim și ciuperci. Pentru a avea succes, această activitate (ar) trebui "planificată", ca orice altă activitate. Azi vă voi povesti despre indiciile oferite de natură...

Este imperativ să cunoaștem informațiile de bază ale ciupercii "țintă" pe care o dorim a o culege. De exemplu: nu ieșim pe pășune pentru a căuta păstrăvi de fag, iar dacă tot suntem în pădure, să le căutăm pe trunchiuri de copaci și nu pe sol. Dacă le căutăm pe trunchiuri de copaci, să cunoaștem copacul pe care fructifică și perioada lor de fructificare... Pentru a transforma o plimbare simplă în una de succes; în urma căreia să ne alegem și cu ciuperci, avem nevoie de un minim de informații.

Iar în funcție de ciuperca vizată (a fi căutată), aș enumera câteva criterii/condiții/indicii după care putem să ne orientăm în plimbările noastre, astfel încât să ne localizăm cât mai ușor ciupercile căutate. Nu există o ierarhizare între ele, fiecare are relevanță doar în legătură cu ciuperca vizată.

1. Cunoașteți copacii - Peste 90% dintre plantele cunoscute au relații de parteneriat (micorhize) cu ciupercile; nu fac excepție nici copacii, ba chiar mai mult, datorită duratei de viață mai mare a acestora, sunt chiar preferate de ciuperci. Dar ciupercile pot avea și alte tipuri de relații cu copacii, putând fi saprofite sau chiar parazite. Cunoscând specificul fiecărei ciuperci, cunoscând cărui copac îi este asociat, ne putem identifica încă de la distanță copacii în jurul cărora să ne căutăm ciupercile.
2. Copacii bătrâni, căzuți sau în putrefacție - ar trebui să primească atenție mărită, deoarece ciupercile saprofite vor fi prezente în totdeauna. Îndicii în acest sens ne pot da chiar și păsările: copacii preferați de ciocănitoare, chiar dacă sunt în picioare, sunt un indicator al bătrâneții... Copacii mari (stejari, arțar ...) cu crengi mari uscate, sunt de un potențial bun și ele. Nu în ultimul rând descoperirea copacilor cu potențial se poate face pe timpul iernii, urmând ca să ne "marcăm" zona pentru a reveni în primăvară sau în toamnă.
3. Exploatările forestiere - unde pădurea a fost exploatată cu câțiva ani în urmă și au rămas în urmă multe cioate și buturugi, este iarăși o zonă ideală pentru a ne căuta ciupercile. Aceste zone sunt cu atât mai atractive cu cât defrițările au fost selective, copaci rămași oferind oareșcare umbră cioturilor rămase.
4. Pădurile mixte - de foioase cu rășinoase, oferă un habitat variat pentru foarte multe ciuperci. Dacă plantațiile care prezintă copaci doar dintr-o singură specie (bradul argintiu ...) sunt în general neproductive, întâlnind sub ele o varietate destul de restrânsă de ciuperci, pădurile mixte vor oferi o întreagă paletă de ciuperci pe tot parcursul anului.
5. Pășunile - și solurile similare, bogate în îngrășăminte animaliere (bălegar) sunt preferate de ciupercile saprofite. În aceste zone indicatorii cei mai buni sunt "cercurile ielelor", adică acele zone inelare unde iarba este mai verde și deasă. Unde la câteva zile după câte o ploaie bună de vară vom găsi în mod sigur și ciuperci.
6. Marginile de parc, de drum și cimitirele - mai ales locurile în care se adună frunzele căzute, sunt zone ideale pentru a găsi violete pe finele toamnei. Cimitirele, cu cât mai vechi și netratate, cu atât mai bune. Sunt și ele o sursă foarte importantă de a găsi ciuperci. La fel, de-a lungul drumurilor, aleilor cu copaci bătrâni și umbroși.
7. Terasamentele - care sunt umbrite de copaci cum ar fi stejarii sau cucuta, în cea mai mare parte a zilei, sunt și ele locuri bune pentru a căuta ciuperci.
8. Mușchiul - mai ales cel de tip sphagnum (mai stufos), este și ea o bună locație de a ne căuta ciupercile care cresc pe, sau în imediata vecinătate a mușchiului.
9. Marginea râurilor, lacurilor, iazurilor, mlaștinilor sau chiar zonele de coastă - acestea sunt microclimate în care ceața, solul umed, umiditatea și alți factori converg pentru a păstra un microclimat relativ stabil, unde ciupercile se vor dezvolta relativ neinfluențate de condițiile meteo ce în mod normal ar afecta dezvoltarea lor.
10. Albiile secate, "spălătorile" - unde ploile torențiale adună lemne, resturi vegetale, zone în care umiditatea persisită mai multă vreme, dar fără a fi apă permanentă. Sunt iarăși zone preferate de ciupercile saprofite.
11. Mirosul - și cu toate că cele de mai sus au fost indicatori vizuali; trebuie să amintim și mirosul. Mirosul de multe ori poate precede contactul vizual. O pădure bogată în ciuperci va avea în totdeauna un miros caracteristic. Iar o colonie de trâmbița piticului, își va anunța prezența prin miros încă de la câțiva metri distanță, ciupercile de tipul Bozuzului, să nici nu mai amintesc..

Chiar dacă (poate) am fost uneori neclar în ideile mele, sper că m-ați putut urmări și înțelege; ca aceste informații să vă fie de folos pentru a vă transforma plimbările în natură în adevărate povești  ciupercărești.