Buretele de imaș (Agrocybe praecox)

Agrocybe praecox

Cine nu cunoaște cântecelul despre primăvară, să ridice mâna! "Vine, vine primăvara / Se așterne-n toată țara / "Ciupercuțe" pe câmpii / Hai să le-adunăm, copii..." Dar în ciuda crezului popular precum toate ciupercile  întâlnite pe pajiște ar fi comestibile, eu v-aș recomanda totuși precauția. Nu este cazul Buretelui de imaș (Agrocybe praecox), dar în schimb sunt multe alte specii care cresc pe imaș și sunt otrăvitoare ...

Dar să lăsăm un pic deoparte crezul popular și să ne legăm de aspecte mai "științifice" cum ar fi cercurile vrăjitorești. Deși termenul de "cercuri vrăjitorești" se trage din același crez popular, în schimb are o bază mult mai reală și explicabilă științific. Dar să le luăm în ordinea lor firească. Aceste cercuri reprezintă zone, inelare sau nu, în care iarba este mult "mai verde", adică se dezvoltă mult mai sănătos. Iar asta indică două lucruri: 1. zona respectivă nu a fost tratată de ceva vreme cu ierbicide și 2. dezvoltarea mai bună a ierbii se datorează conținutului mai mare de azot.

Fairy rings

Dar cum este obținut acest azot pe un câmp în care fiecare metru pătrat prezintă "aceași" compoziție chimică? Simplu, prin prezența ciupercilor, ciuperci care descompun resturile vegetale și eliberează acest azot, care va fi prelucrat apoi de plante. Ca atare orice cerc vrăjitoresc înseamnă prezența ciupercilor și nu ne rămâne altceva de facut decât să urmărim perioada fructificării. Cele mai des întâlnite astfel de cercuri sunt asociate ciupercilor precum champignoanele sau bureții de rouă.

Buretele de imaș (Agrocybe praecox) poate să apară și ea în astfel de cercuri vrăjitărești, dar este mult mai rar întâlnită astfel; în schimb face parte din grupul mare al ciupercilor "banale", mici și maronii, printre care este foarte greu de orientat. Însăși în grupul Agrocybe este destul de dificil a separa diferitele specii, cu toate că această specie este relativ ușor de recunoscut atât după semnalmente cât și perioadă de fructificare.

Este o ciupercă considerată a fi comestibilă, dar care la urma urmei nu prezintă nici un interes culinar, datorită lipsei oricărui gust deosebit; chiar mai mult, unii susțin cum că ar avea chiar gust amarui. Oricum ar fi, se poate consuma în combinații cu alte ingrediente unde nu ciuperca este cea care dă savoarea mâncării, iar din acest motiv eu voi trece peste a vă recomanda orice rețetă pentru acestă ciupercă. 

Aș mai aminti pe scurt că numele și-l trage din cuvintele agro- (cea ce înseamnă de câmp) si -cybe (însemând pălărie), astfel devenind ciuperca de imaș iar epitetul de praecox vine din latină și înseamnă timpuriu, precoce, adică în cazul nostru de primăvară.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Agrocybe praecox:

Pălăria: 2-10 cm diametru, subţire,  la început convexă ca apoi să se aplatizeze, cu gurgui central mai mult sau mai puţin pronunţat. Cuticula este netedă şi mătăsoasă, câteodată crăpată fin. Coloritul pălăriei variază de la albicios la galben-ocru sau maroniu, în tonalităţi întotdeauna mai închise în centru.Uneori prezintă franjuri din vălul trecător pe marginea pălăriei.

Lamele: sunt dese, scunde şi subţiri. inițial albicioase și acoperite de un văl trecător, iar cu timpul tind să devină brun-roşcate.Spori de culoare maronie.

Piciorul: de dimensiune variabilă, dar niciodată nu depășind 1cm grosime și 10cm înâlțime. uzual de 4-6 cm, este cilindric, neted sau acoperit cu un puf mărunt către bază, de culoare albicioasă ce tinde către maroniu odată cu avansarea in vârstă a ciupercii. Tot odată cu vârsta tinde să devină gol pe interior, cu un inel albicios trecător. 

Carnea: este moale, subțire şi fibroasă, cu miros și gust făinos sau nedefinit.

Distribuția: Specie saprofită ce descompune resturi vegetale, creşte pe pajişti, în luminişuri, parcuri și grădini; la deal şi la munte pe perioada primăverii. Poate apărea solitar, dar cel mai des este întâlnită în grupuri mici sau chiar mănunchiuri.

Comestibilitatea: comestibilă.

Sinonime: Agaricus praecox, Agaricus togularis, Agaricus gibberosus, Pholiota praecox, Pholiota togularis sensu Gillet, Agrocybe gibberosa, Togaria praecox.