Untul vrăjitoarei (Dacrymyces palmatus)

Dacrymyces palmatus

Există și o superstiție legată de acestă ciupercă: Untul vrăjitoarei (Dacrymyces palmatus) care spune așa:

"Dacă acestă ciupercă apare (crește) la poarta sau ușa vreunei familii, înseamnă că o vrăjitoare a pus o vrajă asupra acestei familii, iar pentru a îndepărta această vrajă ostilă ...

cineva din familia respectivă trebuie ca cu un obiect bine ascuțit să ințepe ciuperca gelatinoasă până când acesta moare".

Dar fiind oameni care nu credem în tot ce spune "mama Omida", haideți să vedem cum este în realitate. Explicația este simplă și constă exact în mediul în care se dezvoltă Untul vrăjitoarei. Această ciupercă crește doar pe lemnul decorticat de conifere. E nevoie s-o mai explic mai pe indelete? Uși, porți făcute din lemn de brad, lemn în care scândura este umedă ... crează conditii propice dezvoltării acestei ciuperci. Și cum pe vremuri se folosea lemnul fără a fi grunduit măcar, apariția ciupercii a dus la superstiții.

Majoritatea ciupercilor au schimbat multe denumiri de-a lungul anilor, dar puține sunt cele care își dispută denumirea populară. Untul Vrăjitoarelor (Dacrymyces palmatus) este o astfel de ciupercă, își dispută denumirea populară cu o altă specie de ciuperci, și anume: Untul Vrăjitoarelor (Tremella mesenterica). Cele doua ciuperci deși seamănă fizic, ele sunt diferite sub orice alt aspect:

• cele mai evidente diferențe între ele sunt substratul de dezvoltare și comportamentul lor. Dacrymyces palmatus este saprofită pe lemnul decorticat de conifere pe când Tremella aurantia este parazit pe specii de Stereum care crește pe copaci de esență tare, de obicei cu coaja intactă.
• restul diferențelor sunt la nivel de ADN, spori respectiv basidia, ceea ce din punctul meu de vedere, al ciupercarului amator au o importanță nesemnificativă.
• din punct de vedere culinar, confundarea uneia cu cealaltă nu prea are importanță, ambele fiind comestibile.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Dacrymyces palmatus:

Aparatul fructifer: 0,5-5cm lățime,  până in 2 cm înălțime, sferică-semisferică la început, în curând se increțește, cu forme neregulate, formând mici cornete inițial cilidrice care evoluează rapid in niște loburi complicate, uneori laterale, dând uneori o formă ciupercii ca de evantai. Cu suprafață netedă, de culoare galben-portocalie, care se albește la bază; iar odată cu maturizarea trece chiar înntr-o culoare roșiatec-portocalie sau roșiatec-brună, cu suprafață ce se întărește. Spori sunt de culoare galben palidă.

Carnea: gelatinoasă, moale, odată cu maturizarea tinde să se lichefieze; de culoare galben-portocalie, fără gust sau miros specific.

Distribuția: Este o ciupercă relativ comună, împrăștiată pe trunchiuri de lemn de conifere decorticate, sau prin crăpături ale scoarței acestora, o vom regăsi din luna mai și până in noiembrie cu precădere după perioade ploioase.

Comestibilitatea: comestibilă, dar datorită mărimii sale relativ mici, este sporadică.