Lactarius stephensii

Lactarius stephensii by Christian Gold

De mult nu v-am mai spus povești... Vă place mitologia greacă? Ce cunoașteți despre Perseus și orașul stat Mycenae. Ați zâmbit cumva? ... Bine-nțeles că trebuia să ajung odată și odată și la acest subiect. Știm cu toții că Perseus este eroul "cu sandale zburătoare", care a omorât-o pe Medusa și s-a căsătorit cu frumoasa Andromeda. Dar folclorul ne mai spune ceva...

Peste tot pe unde a zburat / trecut, în urma sa a răsărit o plantă magică numită "perseia"; ba chiar mai mult, ori de câte ori și-a scos șapca, de sub aceasta începură să crească ciuperci ("myces")... Nu seamănă un pic prea mult cu dezvoltarea ciupercilor? Se înmulțesc prin spori pe care nu le vedem, spori ce cad în mod "normal" din pălăria ciupercii .... Ca atare, Perseus, poate fi considerat unul dintre primii eroi "mycologici", iar denumirea orașului în care și-a stabilit reședința, Mycenae, nu mai pare deloc întâmplătoare... Dar să nu zburăm foarte departe în visare, fiindcă totul e doar folclor, nu există dovezi din acele vremuri care să susțină aceste povești... căci altfel am fi cu toții în cautarea de sandale zburătoare...

Și pentru în că ultimele articole v-am arătat ciuperci care nu sunt ceea ce par, nu vreau să întrerup deocamdată această serie și v-aș prezenta încă una; sper, la fel de interesantă. Lactarius stephensii, nu cunosc să poarte vreo denumire populară, nici pe la noi, nici în alte părți; deoarece face parte din categoria ciupercilor ce cresc pe sub pământ și ciupercarul amator poate da peste ele doar întâmplător. Motiv pentru care sunt rar întâlnite, dar asta nu înseamnă că sunt și rare. Pornind de le denumirea științifică, n-ar fi greu să o traducem și să-i spunem Lăptuca lui Stephens, dar cred că și-ar pierde din exotism în acest fel. Așa că nu o voi boteza în nici un fel și mă voi referi la ea doar cu denumirea științifică.

Încadrată multă vreme printre trufe, Lactarius stephensii totuși nu este o trufă. S-a arătat prin 2004, că acestă ciupercă are mult mai multe în comun cu speciile de Lactarius decât cu trufele și în consecință s-a creat un sub-gen în genul Lactarius în care a fost inclusă împreună cu alte câteva surate de-ale sale. În consecință avem de-a face cu o Lăptucă ce crește subteran și despre care până la urmă cunoaștem destul de puține. Într-un fel nici nu mă miră acest aspect, deoarece cunoaștem foarte puține în general despre tot ceea ce crește sub pământ, pentru motivul evident că studiul acestor "vietăți" nu ne este la îndemână. 

Etimologia e simplă, Lactarius se trage din latinul lac, care înseamnă lapte și vine de la faptul că aceste ciuperci atunci când sunt tăiate sau rănite secretă o substanță apoasă; iar epitetul de stephensii este în cinstea micologistului britanic Henry Oxley Stephens.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Russulales

Familia: Russulaceae

Genul: Lactarius

Specia: stephensii

Sinonime: Hysterangium stephensii, Hydnangium stephensii, Octaviania stephensii, Arcangeliella stephensii, Zelleromyces stephensii, Martellia stephensii.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: 1-3 cm diametru, elastic, globular sau iregulat, fără trunchi.

Peridiumul: neted, vâscos, lipicios, inițial albă, va dezvolta rapid pete portocaliu-maronii, pentru ca la final să devină de un roșcat-maro uniform.

Culoarea sporilor: crem-gălbuie.
Sporii: 13-16 x 11-15 μm, sferic sau foarte puțin deformat, ornat cu țepi cilindrici scurte amyloide. Basidia este cilindrică, dreaptă sau sinuoasă, 35-70 x 6-10 μm, monosporică, foarte rar bisporică, se destramă foarte repede.

Gleba: este o masă amorfă de camere sinuoase aglomerate, inițial de culoare albă și cu aceste camere aproape indistincte, iar pe măsura dezvoltării, camerele devin mai vizibile, iar coloritul tinde și el spre brun-roșcat. La tăiere secretă un lichid albicios, care foarte repede se oxidează în galben strident (ca de sulf sau lămâie).

Gustul și mirosul: inițial slab și plăcut, tinde spre dulceag  ca de fructe, mai ales în urma deshidratării. Gustul, și el slab la început, devine ușor amărui și picant odată cu dezvoltarea.

Reacții chimice: are o reacție negativă pe peridium, respectiv dezvoltă o reacție portocalie pe latexul secretat.

Distribuția: specie posibil micorhiză, specific Europeană, care crește în zona de deal și subcarpatină, este asociată pădurilor de foioase, unde crește în cuiburi, semi- sau total îngropate în sezon de vară-toamnă (iulie - decembrie). Este o specie relativ comună. Este specifică mai ales zonei Central și Sud Europene.

Comestibilitatea: necunoscută.

Specii asemănătoare:

• Lactarius borzianus, este asociat coniferelor și preferă altitudini mai mari.