Ciuperca șoarecelui (Tricholoma terreum)

Tricholoma terreum

Sunt conservator si am să vă dau și un exemplu în acest sens. Nu mai departe de ziua de ieri, discutam cu cineva pe tema preferinței utilizării sincronizărilor vocale sau a folosirii traducerilor scrise în cazul filmelor difuzate de diferitele posturi TV; și nu pot să nu menționez încă odată că sunt împotriva dublărilor vocale. Ia gândiți-vă un pic, cum ar suna Amza Pellea, Florin Piersic sau alții ...

dublați în engleză sau oricare altă limbă (valabil și în sens invers). Prefer să aud vocea originală a actorilor chiar dacă nu o înțeleg, deoarece de multe ori efectul e dat de nuanța vocii, de aceea prefer să citesc subtitrarea filmelor (dar în cazul în care înțeleg limba, aceasta poate lipsi).

Nici treaba cu subtitrările nu stă mai bine deloc; de foarte multe ori întâlnim situații în care traducerea este "potrivită" să sune bine, deoarece expresiile mot à mot lipsesc cu desăvârșire din limba în care se face traducerea sau sună foarte nepotrivite. Așa se face că în cazul de față doream să vă traduc o expresie din limba maghiară, dar care în limba română parcă își pierde din savoare. De aceea este tradusă printr-o altă expresie oarecum similară.

Imaginea Ciupercii șoarecelui (Tricholoma terreum) mă duce cu gândul (nu mă întrebați de ce) la expresia din limba maghiară "szegény mint a templom egere", dar care tradus în limba română se traduce prin expresia "sărac lipit pământului". Întelesul ambelor expresii este bine-nțeles același, dar nici una nu se poate traduce mot à mot în cealaltă limbă păstrând aceași "savoare".

Denumirea științifică: Tricholoma se trage din limba greacă, cu însemnătatea de pălărie cu margine păroasă, (în ciuda denumirii sunt foarte puține specii de Tricholoma care să prezinte această caracterisitică care le conferă însăși numele) iar epitetul de terreum vine de la cuvântul pământ din latină, dar în cazul de față face referire mai mult la culoarea cenușie, ca de pământ a ciupercii. Culoare cenușie pe care (personal) o asociez cu sărăcia și probabil este și motivul pentru care expresia mai sus amintită mi se asociază cu această ciupercă.

Fiind considerată multă vreme ca și ciupercă comestibilă de bună calitate, azi această calitate este  contestată; existând studii care arată ca ar conține toxine ce pot provoca rabdomioliză. În consecință vă recomand precauția și mai bine să culegem ciuperci a căror risc de a fi confundate este oricum mult mai mic.

Unii autori consideră specia Tricholoma myomyces ca fiind sinonimă cu Tricholoma terreum; pe când alții atrag atenția folosirii greșite a acestei asocieri. Cine are dreptate? Rămâne a fi demonstrat de către savanți.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Tricholomataceae

Genul: Tricholoma

Specia: Tricholoma terreum

Sinonime: Agaricus terreus, Agaricus pullus, Tricholoma bisporigerum, Tricholoma myomyces.

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria:1.5-4.5cm diametru, inițial convexă, se deschide pe măsura maturizării devenind plano-convexă sau chiar ușor adâncită, cu un gurgui pronunţat în centru. Marginea vălurită la maturitate. Cuticula este acoperită de solzi mici gri-închis, negricioase sau maronii cu reflexe mătăsoase, cu naunțe mai deschise către margine

Lamele: sunt dese,  moderat înalte şi groase, cu marginea fin dantelată, adnexe și de culoare cenușiu-albicioasă, pălind odată cu vârsta.

Culoarea sporilor: albă.
Sporii: 5.0-7.0 x 3.5-4.5 µm, elipsoidali, netezi, cu repeți subțiri, inamiloizi.

Piciorul: 1.5-5.0 cm înălțime, 5.0-8.0 mm grosime, egală, solidă la început, dezvoltând o cavitate centrală la maturitate, poate fi acoperită deasemeni de solzi mărunți, netedă sau catifelată; de culoare gri-deschis.

Carnea: albicios-grie, subțire, fragilă.

Gustul și mirosul:miros plăcut, gust ca de castravete.

Distribuția: specie micorhiză, se întâlneşte de obicei în grupuri mici, în pădurile de conifere (Pseudotsuga menziesii ) de la munte de la începutul lui septembrie și până la finele lui noiembrie.

Comestibilitatea: considerată comestibilă. Studiile recente arată totuși că ar conține toxine ce cauzează rabdomilioză.

Specii asemănătoare:

• Tricholoma pardinum, are pălăria deasemeni de culoare grie, solzoasă, dar este de dimensiuni mai mari si prezintă un miros făinos, este toxică.
• Inocybe asterospora, are lame maronii și miros ca de spermă.
• Tricholom argyraceum, se pătează gălbui și crește în păduri de foioase.
• Megacollybia plathyphylla, are un gust amar și este o specie de vară.
• Tricholoma orirubens are solzi de culoare mai închisă și lame rozalii.
• Tricholoma scalpturatum, e de culoare gri-deschis, mai puțin solzos și puternic făinos.
• Tricholoma moseri, specie montană, apare de multe ori pe sub zăpadă, are spori mai mari și miros plăcut.
• Tricholoma groanense, are miros caracteristic de păduche de lemn (ploşniţă).