Opincuțe (Volvariella bombycina)

Volvariella bombycina

Îmi plac nespus de mult poveștile; iar uitându-mă la ciuperca din imaginea atașată, nu pot să nu mă gândesc la povestea lui Ionică mincinosul de Alexandru Mitu. Bine-nțeles că nu există nici o legătură directă între cele două, exceptând poate imaginația mea; imaginație cu ajutorul căreia asemuiesc Opincuțele (Volvariella bombycina) cu opincile mult râvnite de către Ionică. Povestea lui Ionică este o lecție de viață, ciuperca o fi și ea? ...

Aș începe descriere ei direct cu faptul că este o ciupercă comestibilă dar controversată; deoarece avem 2 grupuri de susținători ai ei. Unii care spun că este o ciupercă foarte bună și apreciată, pe când al doilea grup recunoaște că este comestibilă, dar în schimb accentuează aspectul cum că ar fi de o valoare culinară foarte redusă și ca atare ar fi mai recomandat a se lăsa locului. Neconsumând ciuperca nu pot da dreptate nici unuia din aceste grupuri, dar în schimb pot specula pe marginea ideii. Ciuperca cunoaște o răspândire globală mare, dar este relativ rară, iar faptul că este destul de rar întâlnită se poate lega de aspectul de a fi protejată; iar protejarea se poate face descurajând consumul/distrugerea ei ... deci? Ați prins și voi idea? (Nu va fi rețeta speciei nici de data aceasta.)

Opincuțele (Volvariella bombacyna) cresc pe lemnul aflat în stadiul de putrefacție, în speță pe lemnul de arțar, fag, ulm, magnolie și mango, dar uneori ea se regăsește și pe copacii vii. Asta nu face din ea o specie parazită, întrucât pe copacii vii ea crește doar în părțile rănite a copacului și chiar și acolo doar pe lemnul deja mort. Am putea spune că este "medicul" care curăță rănile copacului.

Crescând pe lemnul mort, uneori acesta este căzut la pământ sau chiar îngropat, de aceea, (cu toate că diferențele sunt majore), atenție mare pentru a nu fi confundată cu Buretele viperei. Caracteristicile sale sunt evidente și fac din ea o ciupercă ușor de recunoscut; astfel ar fi câteva din ele: volva (sacul) mare din care se dezvoltă și pe care o păstrează pe toată durata vieții, precum de la care își trage și numele (volvariella); pălăria albicioasă acoperită cu un puf mătăsos (de unde epitetul denumirii de bombycina (din latinul bombycis)); lamele ce se colorează în rozaliu odată cu avansarea în vârstă datorită sporilor.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Volvariella bombycina:

Pălăria de 5-20 cm, la început ovoidală, apoi în formă de clopot, convexă, pentru ca la sfârşitul perioadei să se aplatizeze; de culoare albă, alb-gălbuie sau alb-maronie, mătăsoasă datorită pufului foarte des şi alb ce o acoperă; are un aspect robust şi cărnos. La exemplarele tinere, pălăria şi volva sunt unite, astfel încât par să formeze un mic ou. Volva este foarte înaltă, înfăşurând piciorul pe cel puţin jumătate din înălţimea sa.

Lamele sunt foarte dese, intercalate de mici lamelule cu marginea câteodată zimţată ca dinţii de ferăstrău, la început albe şi apoi capătă o nuanţă de roz. Spori de culoare roz.

Piciorul,6 -20 cm, 1-2cm grosime, cărnos, destul de tare, de obicei alb şi îngroşat la bază. Piciorul tinde să se îngălbenească mai tare ca și pălăria. Volva este albă, deseori pătată cu brun-gălbui. Nu prezintă inel.

Carnea este albă, tare şi gust plăcut.

Distribuția: specie saprofită care creşte pe lemnul mort, pe trunchiurile în putrefacţie al copacilor din pădurile de foioase, în speță pe lemnul de arțar, fag, ulm, magnolie și mango; uneori chiar la câţiva metri înălţime unde crește de obicei mai mult solitar, rareori fiind îmtânită în grupuri și chiar și atunci doar grupuri mici cu câteva exemplare. Are o răspândire pe globul pământesc, o întâlnim de la câmpie la zona montană de altitudine medie. Ca și sezon o vom întâni de la finele primăverii și până toamna târziu.
Comestibilitatea: comestibilă.

Sinonime: Agaricus bombycinus, Volvaria bombycina.