Pucciniastrum areolatum

Pucciniastrum areolatum by Ian Gaisler

Perfecțiunea nu există! Este o concluzie foarte simplă, la o întrebare la fel de simplă. De ce? Pentru că ceea ce pare perfect pentru mine, poate fi cu imperfecțiuni în ochii interlocutorului meu... În domeniul micologiei avem două tabere (v-am mai povestit), unii care preferă denumirile științifice și alții care preferă denumirile populare. Pentru a exemplifica este bun și exemplul găinii (gallus domesticus), la care îi mai pot spune și tiucă, sau în sens mai larg orătanie ...

Cum este cel mai corect? Păi ... în toate felurile, dar pe limba fiecăruia.

Dacă cineva îmi va spune despre tiucă, cu siguranță nu voi știi despre ce vorbește; iar celui ce știe de tiucă dacă îi voi pomeni de găină, s-ar putea să primesc aceași reacție. Nu vreau să reînviu o "limbă moartă", dar undeva ar trebui să găsim un numitor comun, care să ne dea indicii amândurora că vorbim despre același subiect. Iar în acest caz aș prefera limba "moartă"latina, deoarece ar simplifica nu doar comunicarea între regionalisme, ci și comunicarea între diferite limbi străine. (Babilon, ar fi pe înțelesul tuturor.)

Multora nu le place acest lucrul; nu pentru că ar fi naționaliști, ci pur și simplu din cauza obișnuinței. Am primit sesizări la adresa, Calendarului micologic prezentat de mine cum aceste  denumiri în limba latină nu ar ajuta la nimic deoarece, nimeni nu cunoaște aceste denumiri... Probabil că aveți dreptate din punctul vostru de vedere, însă din punctul meu de vedere ar însemna să vă prezint un tabel cu multe linii fără vreo denumire, sau cu denumiri date de către mine. Astfel de denumiri însă cât de reprezentative ar putea fi pentru cel ce nu știe despre ce ciupercă vă scriu? ... De aceea am optat să vă prezint ciupercile în acel tabel conform denumirilor științifice.

Ca o paranteză aș aminti că sunt foarte puține limbi (țări) care sortează/prezintă ciupercile în limbile curente vorbite și nu după denumirea lor științifică. Marea majoritate a documentațiiilor de profil le prezintă după denumirea lor științifică și doar eventual amintind de denumirea lor populară. Și atunci vă întreb pe voi, cum e mai bine? Cum e "perfect" din punctul meu de vedere; și cum e "perfect" din punctul vostru de vedere?

Mergând pe idea lipsei denumirilor speciilor de ciuperci în limba Română (nu caut motivul acestor lipsuri), mi-am propus ca pe viitor să vă prezint ciupercile doar cu denumirea lor științifică. Ce spuneți? Va fi mai bine? Și voi începe cu ciuperca de azi Pucciniastrum areolatum, la care i-aș putea spune Rugina molidului; însă voi omite această denumire deoarece ciuperca trece prin 3 stadii ale dezvoltării sale (stadiile de uredinia, telia și aecia), stadii în care își schimbă "gazda" și forma de fiecare dată și ca atare denumirea populară devine inutilizabilă.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Pucciniomycetes

Ordinul: Pucciniales

Familia: Pucciniastraceae

Genul: Pucciniastrum

Specia: areolatum

Sinonime: Xyloma areolatum, Sclerotium areolatum, Leptostroma areolatum, Phoma areolata, Melampsora areolata, Thekopsora areolata, Thekopsora padi, Licea strobilina, Perichaena strobilina, Pomatomyces strobilina, Aecidium strobilinum, Pleosporopsis strobilina, Thekopsora strobilina, Rosellinia strobilina, Uredo padi, Pucciniastrum padi, Uredo porphyrogenita, Melampsora padi.

Specie protejată: comună. 

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: este o ciupercă parazită care apare ca o rugină pe gazda parazitată și care schimbă trei gazde pentru un ciclu de viață complet. Apare sub forma de ureinia pe speciile de mălin (prunus sp.), telia pe specii de rosaceae respectiv de aecia pe molid și conurile acesteia. Speciile de molid pot fi parazitate în primii 20 de ani de viață, când ciuperca ataca vlăstarele tinere ale copacului, deformându-le și decolorând acestea pe durata primăverii. Scoarța vlăstarelor infectate se vor colora în brun-roșcat sau negricios, respectiv se va crăpa; inițial ducând la pierderea acelor, pentru ca apoi treptat să poată cauza uscarea și moartea copacului. Pe timpul verii se mută pe frunzele tinere ale mălinului, unde se va manifesta sub forma unor pete mici, violacee și rectangulare; pentru ca odată cu venirea toamnei să se mute pe frunzele căzute ale rosaceaelor, unde  apare sub fromă de pete maroniu-negricioase și unde va ierna, urmând ca odată cu venirea primăverii șă infecteze din nou molidul și să înceapă un nou ciclu.

Aecia: e 0.8-1.2 mm diametru și 0.8-1 mm înălțime, emisferică sau poligonală, apare în grupuri cu exemplare numeroase, subepidermal pe solzi conurilor de molid, pe suprafața interioară a acestora. Prezintă un colorit roșcat-brun. Peridia este fermă, cu celule ce măsoară , 25-38 × 18-27 µm, sunt poligonale, gălbui-maronii, cu pereții exteriori de 10-22 µm grosime, netede și pereții interiori de 2-3 µm grosime și cu negi.

Uredinia: se dezvoltă pe suprafața inferioară a frunzelor de mălin, subepidermal sau uneori erupând, împrăștiat sau grupat în zonele delimitate de venele frunzei; în forme poligonale, de 0.08-0.4 mm dimetru, de culoare maroniu violacee, uneori sub formă pulverulentă de culoare gălbui-portocalie. Peridia este emisferică, delicată, cu celule poligonale de 7-15 µm diametru, pereți subțiri, netezi, incolori;cu pereți interiori ce se îngroașă progresivpână la 21 µm.
Telia: se dezvoltă pe partea superioară a frunzelor căzute de rosaceae und ese întinde progresiv, este inracelular, delimitat de venele frunzei, și unde provoacă pete maroniu-negricioase pe suprafața frunzei moarte.
Sporii: aeciosporele sunt sferice sau ușor alungite, poligonale, de 16.5-30 × 15-22 µm, cu pereții de 6 µm grosime, foarte pline de negi. 
Urediniosporele sunt deasemeni sferice sau ușor alungite, de 14.5-25.5 × 12-18 µm, cu pereții incolori, cu țepi foarte fini, de 2-3 µm și cu 7-8 pori răzlați. 
Teliosporele sunt și ele sferice sau ușor alungite, epidermale, divizate în 2-5 celule de către o septa longitudinală sau oblică, de 16-23 µm înălțime și 13.5-27 µm diametru, cu pereții de 0.8-1.2 µm grosime, netede, gălbui-maronii și cu un vârf de 2-3 µm.

Gustul și mirosul: fără miros sau gust caracteristic.

Distribuția: pecie parazită pe specii de prunus, rosaceae și molid.  Poate fi abundent local, dar rar în general, cunoaște o răspândire în Europa și Asia, unde apare între altitudinele de 900-1200m, în grupuri cu numeroase exemplare și subcutanat. Este considerată o boală și nu se cunoaște deocamdată un remediu împotriva ei.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

• din cauză celor trei stadii ale ciclului de viață, este greu de asămănat cu orice altă ciupercă.