Vinețica porcului (Russula aeruginea)

Russula aeruginea

Mă bucur nespus de mult că Sâmbata ce tocmai a trecut, am putut cunoaște câțiva clujeni, iubitori de natură și de ciuperci; niște oameni deosebiți și cu care (cu puțin noroc) vă vom pregăti o surpriză (dar despre asta cu altă ocazie); și cu care printre altele am depănat, întâmplări "de prin pădure", din experiența fiecăruia. La un moment dat, povestea cineva despre o întâmplare cu niște bureți otrăvitori amestecați în coșul unui culegător "necunoscător, dar mândru"....

Întâmplare, care cred că cel mai bine este redat de cuvintele lui Ienăchiţă Văcărescu în poezioara sa, Într-o grădină, din care citez câteva versuri:

"S-o tai, să strică! 

S-o las, mi-e frică

că vine altul şi mi-o ridică."

și cât de adevărate sunt aceste cuvinte; cât de bine ne descriu ca și nație. Suntem în stare de a suporta orice din pură invidie; ca nu cumva altul să aibe mai mult ca și noi, deoarece dacă încearcă să ne ajute, sigur are motive ascunse... Dacă ar fi vorba despre aplicabilitatea zicalei cu "capra vecinului"; și chiar și aceasta luată în sens propriu; aș mai înțelege-o, dar când vine vorba despre ciuperci pe care "nu le cunoaștem"; nu știu cum putem fi atât de ignoranți și să trăim cu impresia "că vine altul şi mi-o ridică"... Acordați vă rog Atenție Mare la ceea ce culegeți, dacă nu de dragul vostru, măcar de dragul celor dragi pe care îi serviți din aceste recolte. Nu culegeți nimic din ce nu cunoașteți 100%.

Fără nici o legătură cu cele povestite mai sus, azi mi-am propus să vă prezint Vinețica porcului (Russula aeruginea); care până la urmă este mai degrabă o adevărată potârniche decât porc, purcel ...; întrucât datorită colortisticii specifice verzui, ea va rămâne nedetectată apropape până ce vom călca pe ea; camuflându-se de multe ori perfect în peisaj. De unde i se trage denumirea noastră populară? N-am nici cea mai vagă idee; dar în mai toate limbile este cunoscută sub numele de "ciuperca verde ca și iarba". Ea este una dintre excepțiile genului său; descrise cu denumirea generală de Russula; cu însemnătatea de roșiatic; iar epitetul de aeruginea, care vine din latinescul aerug-, are însemnătatea de verde-albăstriu, verde sau verde închis.

Printre altele, v-aș menționa că această specie o veți regăsi în unele îndrumare ca fiind o ciupercă necomestibilă și cu gust iute. Însă aceasta este o eroare, ea fiind o ciupercă comestibilă de calitate bună și care nu are gust iute defel. Deoarece astfel de erori pot exista în orice îndrumar (chiar și aceasta), vă recomand ca în totdeauna când  aveți de-a face cu vreo ciupercă pe care nu o cunoașteți fără material didactic ajutător, să căutați informații despre aceasta din mai multe surse și comparați-le între ele.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Russulales

Familia: Russulaceae

Genul: Russula

Specia: aeruginea

Sinonime: fără sinonime.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: 5-11 cm  diametru, inițial bombată, se aplatizează repede pentru ca spre final să se adâncească ușor central, suprafața sa este netedă, uscată sau oarecum lipicioasă pe vreme umedă, cu marginea de mukte ori brăzdată, de culoare verzuie, dar niciodată cu nuanțe violacee;totuși ocazional va dezvolta pete maronii. Cuticula se poate îndepărta acm până pe jumătatea razei pălăriei.

Lamele: atașate sau foarte ușor decurente, înghesuite și fără sau cu foarte puține jumătăți de lame. Inițial de culoare albicios-crem, cu vârsta se mai îngălbenesc din cauza sporilor, dar pot dezvolta și pete maronii.

Culoarea sporilor: crem-gălbui.
Sporii: 6–8 x 6–7 μm, sferice sau ușor elipsoidale, ornate cu negi mărunți.

Piciorul: 5-7 cm lungime și 1 - 2 cm grosime, albă sau cu pete maronii în special către bază, mai mult sau mai puțin cilindric sau cu baza ușor ascuțită, netedă sau uneori brăzdată longitudinal, uscat la atingere.

Carnea: albă și fragilă, nu se oxidează după tăiere.

Gustul și mirosul: slab, fără a fi caracterisitice.

Reacții chimice: reacție de portocaliu în contact cu KOH pe pălărie, respectiv de reacție rozalie pe carnea ciupercii, în contact cu FeSO4.

Distribuția: specie micorhiză cu răspândire largă în emisfera nordică (Europa, America de Nord, respectiv Africa de Est), este asociată mesteacănului și coniferelor, sub care crește solitar sau în grup în sezon e iulie-octombrie.

Comestibilitatea: comestibilă

Specii asemănătoare:

• Russula medullata, culoarea gri-cenușie este prezentă în totdeauna pe pălăria acestuia și ciuperca nu rpezintă nici un miros.
• Russula xerampelina, în totdeauna are un miros de fructe de mare.
• Russula virescens, specie de dimensiuni mai mari și a cărei pălărie odată cu maturizare dezvoltă niște crăpături fine, capilare.
• Amanitha phalloides, specie foarte otrăvitoare, care are lame albe, inel pe picior, respectiv volvă.