Cuibul de viespe (Metatrichia vesparium)

Metatrichia vesparium

Nu poți fi pe placul tututor. Îmi demonstrează asta zilnic nevasta și cele două fiice; dacă dau bomboane fetelor, se supără nevasta; dacă țin front comun cu nevasta pentru consumare ciorbei, se uită urât fetele la mine ... e imposibil să satisfaci așteptările tuturor în același timp. Și atunci ce să mai zic despre ciuperci. Unii se așteaptă să prezint mai multe ciuperci comune, alții doresc să cunoască ceva nou, unii vor mai multe imagini, alții mai mult text, unii vor doar descrierea ciupercii pe când alții doresc și o povestioară lângă ...


și tot așa. Iar echilibrul care să satisfacă pe toată lumea e foarte greu de menținut deoarece chiar și eu sunt subiectiv și înclin către convigerile mele; de aceea, chiar cu riscul de a pierde din cititori, îmi voi urma latura subiectivă scriindu-vă despre orice îmi trece prin cap, fără vreo regulă strictă și de urmat.

Metatrichia vesperium

Dar înainte de a vă prezenta o altă raritate m-aș opri o clipă la niște date statistice. Un amic spunea la un moment dat că el nu iasă să caute ciuperci deoarece în zona lui nu cresc ciuperci (culmea este că se ocupă de un domeniu unde se întâlnește zilnic cu ciuperci, dar asta e altă poveste). De atunci am ținut ca de fiecare dată când am avut ocazia să îi subliniez specii care ar putea totuși exista și în zona în care locuiește el. Asta nu înseamnă că i-am deschis apetitul pentru ciupercărit, dar poate fi primul pas. Ideea este că ciupeci sunt în orice zonă; trebuie doar să ne deschidem ochii pentru a le și vedea. Dar să mergem nițel mai departe.

De ceva vreme adun ca un burete informații despre ciuperci; asta m-a pus în contact cu foarte multe persoane binevoitoare, care mi-au acordat acces la informațiile deținute de ei în ceea ce privește ciupercile. Sunt convins că ei nu au stat niciodată să analizeze aceste date, dar mi-a fost imposibil să le ignor și să nu trag anumite concluzii. Astfel am ajuns la concluzia că:

• în majoritatea cazurilor, prin enciclopedii, cărți, pagini de internet ... media ciupercilor prezentate este de 600-700 de specii. Deoarece este cifra care satisface "apetitul" majorității amatorilor și acoperă speciile întâlnite cel mai frecvent. Acest număr mediu poate acoperii specii diferite în funcție de zona publicării acestora.
• în cazul ciupercarului amator mediocru, care iasă doar în câteva locații pentru a-și căuta ciupercile, această listă se reduce undeva la 150-200 de specii de ciuperci. Trebuie să recunosc că și eu mă înscriu tot aici, deoarece am 2-3 locații pe care le vizitez și cu asta, basta. Vi se pare un număr prea mare la prima vedere? Greșiți! Deoarece ați acordat până acum atenție doar speciilor care vă interesau, dar dacă cu proxima ocazie vă uitați mai atent în jur, luând aminte și de ciupercile care nu vă interesează, veți vedea că numărul ciupercilor recunoscute se va încadra ușor în baremul amintit mai sus.
• cele 200 de specii întâlnite de un ciupercar amator, nu vor fi acoperite de cele 700 de specii din literatura de specialitate specifică zonei, dar circa 80% se vor regăsi, ceea ce face ca aceste liste să fie considerate de o acuratețe acceptabilă. Restul de 20% de specii nerecunoscute depind exclusiv de interesul fiecăruia dacă în continuare vor rămâne ciuperci anonime sau identificate pentru ciupercarul în cauză.

Metatrichia vesparium

Iar pentru a reduce "anonimatul" din lumea ciupercilor; sunt hotărât să vă prezint cât mai multe ciuperci mai rar întâlnite. Acest proces l-am fost început mai demult, nu este o noutate pentru nimeni, și pe care azi îl voi continua prin prezentarea Cuibului de viespe (Metatrichia vesparium). O mâzgă aflată la hotarul lumii ciupercilor.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Amoebozoa

Clasa: Myxogastrea

Ordinul: Trichiida

Familia: Trichiidae

Genul: Metatrichia

Specia: vesparium

Sinonime: Arcyria rubiformis, Hemiarcyria rubiformis, Hemiarcyria rubiformis var. neesiana, Hemitrichia rubiformis, Hemitrichia vesparium, Hemitrichia vesparium var. neesiana,Hemitrichia vesparium var. vesparium, Lycoperdon vesparium, Metatrichia vesparium, Stemonitis vesparia, Trichia ayresii, Trichia neesiana, Trichia pyriformis var. pyriformis, Trichia rubiformis.

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: de 1-3 mm înâlțime și 0,2-0,8mm grosime, este în formă de măciucă sau mai rar în formă cilindrică. Poate fi solitară sau formând colonii de diferite dimensiuni, unite între ele printr-un picior comun. Suprafața este lucioasă, de culoare neagră, roșie, roșcată sau maronie. Teaca este formată din 2 starturi, cea interioară este ransparentă, ce exterioară este mai subțire, opacă și de culorile amintite mai sus.

Culoarea sporilor: maroniu roșcată, ruginie.
Sporii: dimensiuni de 9-13µm, în formă sferică sau ușor elipsoidală, sunt ornați cu spini, negi foarte mărunți.

Piciorul: poate lipsi, poate fi individual sau comun. In cazurile în care există, poate ajunge până la 2mm lungime și 0,1-0,3mm grosime. Cazurile în care acesta este comun pentru mai multe aparate fructifere, poate ajunge chiar și la 1mm grosime. Prezintă o culoare închisă, roșiatică, iar suprafața sa este neregulată, zbârcită. Baza piciorului este membranoasă, de culoare albicios-gălbuie, care va trece în roșiatic, maroniu pe măsură ce urcă către aparatul fructifer. De obicei capacul ce închide aparatul fructifer este marcat vizibil și doar rareori aceasta se deschide iregulat, este de culoare cărămizie și ca textură este foarte elastică

Carnea: inițial gelatinoasă apoi cu aspect de vata, variază în colorit în funcție de stadiu de dezvoltare, de la gălbui, la maroniu roșcat sau negru.

Gustul și mirosul: fără miros sau gust specific.

Distribuția: este  cea mai comună și răspândită formă de mâzgă, întâlnită pe aproape orice tip de substrat din lumea largă; pe material lemnos umed, aflat în descompunere, resturi vegetale umede, bălegar... ocazional chiar și pe aparatul fructifer al ciupercilor saprofite trecute. Întâlnit pe tot parcursul anului, are totuși o prezență mai mare în lunile de primăvară și toamnă. Aș mai adăuga că este o mâzgă ce se împacă foarte bine cu pezența altor specii sau genuri de mâzgă: Metatrichia, Hemitrichia, Ceratomyxa, Trichia, chiar și Arcyria.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

•  Metatrichia floriformis, este o specie asemănătoar, dar a cărui aparat fructifer este sferic și mai puțin roșiatic la culoare. Sporii deasemeni, nu sunt ornați.