Urechea porcului (Gomphus clavatus)

Gomphus clavatus

De când avem acces la canale TV variate, în puținul timp pe care îl petrecem în fața televizorului, în lista canalelor TV vizionate se numără și cananul Travel Channel. Chiar și acolo interesul este din partea soției, care apoi îmi servește câte una din "știi dragă, pe umde am mai putea trece?...". Dar acest canal TV nu este doar despre călătorii. Are și o emisiune culinară (pe care eu încerc să o evit din motive evidente) numită "Bizarre Foods America"...

în care Andrew Zimmern are "ocupația de vis" de a se plimba prin țară și a degusta tot ce prinde. Aseară am prins în fugă o secvență în care degusta niște frigărui din urechi de porc. Și știind ce înseamnă urechea de porc, nu m-am putut uita până la final că deja mă încercau poftele... apoi mi-am amintit că există și niște ciuperci denumite astfel, Urechea porcului (Gomphus clavatum), care sunt dealtfel comestibile și ele (cât sunt tinere, deoarece cu vârsta devin amare).

Interesant la această ciupercă; după cum îi puteți vedea și sinonimele; este multitudinea de denumiri sub care a fost cunoscută. Similar altor ciuperci, și-a schimbat și ea denumirea aproape în fiecare deceniu, dar contrar oricărei alte specii, este singura care a revenit la prima sa denumire, și anume de cea de Gomphus clavatus. Acest lucru se datorează în primul rând analizelor la nivel de ADN, care au arătat că nu seamănă cu nici una dintre ciupercile cu a căror gen a  fost asociată, și chiar mai mult, este tiparul care definește acest gen; în care se mai numără la ora actuală încă 2 specii de Gomphus.

Denumirea sa se trage din cuvântul latin clavi, ceea ce înseamnă ca de măciucă și nu prea are nimic a face cu urechea porcului, însă datorită culorii violacee respectiv a faptului că ciuperca în stadiu matur este destul de deschisă, seamănă oareșcum cu urechea porcului; astfel și-a dobândit această denumire populară ...

O altă caracteristică specifică acestei ciuperci este faptul că de pe același picior pot crește două sau chiar mai multe "pălării" neregulate, precum partea inferioară a ciupercii este zbârcită.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Phallales

Familia: Gomphaceae

Genul: Gomphus

Specia: Gomphus clavatus

Sinonime: Helvella purpurascens, Elvela purpurascens, Agaricus purpurascens, Merulius clavatus, Merulius purpurascens, Cantharellus clavatus, Gomphora clavata, Craterellus clavatus, Thelephora clavata, Neurophyllum clavatum, Nevrophyllum clavatum, Trombetta clavata, Helvella carnea, Elvela carnea, Clavaria elveloides, Clavaria helvelloides, Clavaria elvelloides, Clavaria truncata, Merulius violaceus, Cantharellus brevipes, Gomphus brevipes, Gomphus truncatus

Specie protejată: protejată

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: inițial de 4-8 cm , poate atinge dimensiuni de până la 20 cm. În stadiu tânăr al ciupercii este în formă de măciucă, cu partea superioară aplatizată, iar pe măsură ce ciuperca se maturizează se deschide ca o pâlnie, cu marginea ondulată, neregulată și crestată. Suprafaţa himenială externă zbârcită, este formată dintr-o ţesătură deasă de mici cute şi nervuri (pseudolame), foarte ramificate. Partea din interior a aparatului fructifer, la început este violetă, pentru ca la maturitate să să se decoloreze în ocru, este netedă și cu niște solzi foarte mici, imprăștiați pe suprafața aparatului fructifer. Coloritul suprafeţei himeniale externe poate fi violaceu sau roz-trandafiriu și "decurent". De multe ori pe același picior sunt întâlnite mai multe aparate fructifere.

Culoarea sporilor: maronie
Sporii: 10-15x4-7,5 microni, mai mult sau mai puțin elipsoidale, încrețite sau cu negi.

Piciorul: 1-3 cm, uneori scurt şi bont, alteori mai alungit, este netedă, compactă și catifelată. Inițial de culoare violet, dar pe măsura maturizării se va decolora. Spre bază este de culoare albicioasă

Carnea: de culoare albă sau albicios-violacee, nu-şi schimbă culoarea în contact cu aerul, este moale şi fragedă.

Gustul și mirosul: miros de migdale și gust plăcut cât ciuperca este tânără și cu gust acru la ciupercile bătrâne.

Reacții chimice:

Distribuția: specie micorhiză cuspecii de conifere (în special brazi și molizi), dar ocazional întâlnită și în păduri de foioase, unde crește solitar sau în grupuri mai mari sau mai mici în sezon de vară-toamnă..

Comestibilitatea: comestibilă

Specii asemănătoare:

•  inconfundabilă.