Pieptănușul primăvăratic (Entoloma vernum)

Entoloma vernum

Cunoaștem cu toții povestea lui Albă ca zăpada și cei șapte pitici, dar câți dintre noi mai cunosc povestea originală? Citesc povestea cel puțin odată pe săptămână fetițelor mele și din păcate doar varianta super scurtată după animația Disney (cu alte cuvinte rezumat la rezumat). Câți dintre noi își mai amintesc încercările vrăjitoarei prin care atentează la viața Albei ca zăpada? Pieptenele, cureaua și abia în final idea cu mărul...

Povestea a fost culeasă de către frații Grimm, pe la începutul  anilor 1800, dar basmul este mai vechi; iar cât despre idea  pieptenelui otrăvit ... n-am nici cea mai vagă idee; pot doar specula pe marginea acestei idei, combinând cu faptul ca speciile din această familie se numesc pieptănușe și majoritatea sunt otrăvitoare (prima încercare a vrăjitoarei să fi fost oare cu astfel de ciuperci, căci doar nimeni n-a murit dintr-un simplu pieptănat). Speciile de Entoloma; cu câteva excepții sunt specii de vară târzie/toamnă, iar Pieptănușul primăvăratic (Entoloma vernum) este tocmai una dintre aceste excepții.

Printre caracteristicile familiei amintesc detaliul cel mai important, și anume: lamele exemplarelor mature tind să se coloreze în roz (culoarea cărnii) din cauza sporilor de această culoare. Este primul și cel mai evident indiciu cum că am avea de-a face cu o astfel de specie. În particular pentru acest pieptănuș, aș sublinia faptul că are piciorul de un maroniu închis cu firișoare/puf de culoare mai palidă către bază și o întâlnim în preajma coniferelor.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Entoloma vernum:

Pălăria: de 2.5-5 cm diametru, bombată ce se aplatizează odată cu vârsta, dar care în totdeauna va păstra un gurgui central; netedă și catifelată, de culoare maroniu închis. În general prezintă marginile laminate, dar acest aspect poate lipsi.

Lamele: libere, relativ dese, cu multe semi-lamele; de culoare cenușiu-ocru-maroniu deschisă, dar care devine tot mai roză pe măsură ce ciuperca se maturizează. Spori de culoar roz.

Piciorul: 3-10cm lungime și 4-8mm grosime, cilindrică, netedă, ușor fibroasă, cu un puf fin către bază, de culoare maroniu închisă, cu miceliu bazal de culoare albă, fără inel sau bulb.

Carnea : subțire, fragilă, de culoare maronie și fără miros sau gust specific.

Distribuția: specie saprofită, ce crește la munte, solitar sau în grup pe sub conifere, în speță sub pinul roșu (Pinus resinosa); o regăsim în lunile de primăvară: martie-aprilie.

Comestibilitatea: necomestibilă

Sinonime: Nolanea verna