Piersica uscată (Rhodotus palmatus)

Rhodotus palmatus by Jozef Pavlik

Vă plac fructele uscate? Prima dată voiam să folosesc termenul de confiate, dar am observat rapid că există o mare diferență între produsele uscate și cele confiate. Cunoșteați această diferență? Nouă ne plac enorm; fetițele mele ar mânca în continu cereale cu fructe uscate și lapte, dacă ar fi după ele (noroc că ne au pe noi și astfel masa lor este mai variată). Dar vis-à-vis de aceste fructe uscate, voiam de fapt să ajung la aspectul lor aparte...

Aspect ce nu mai păstrează nimic din prospețimea de odinioară, în schimb adună sub această suprafață zbârcită tot ce a avut mai bun fructul în "tinerețe". Oarecum similar cu fructele uscate avem și o ciupercă unică: Piersica uscată  (Rhodotus palmatus), care cu toate că este catalogată a fi necomestibilă, are totuși propetăți medicinale, cea ce face din ea să sublinieze similitudinea cu fructele uscate (sub suprafața zbârcită se adună ce e mai bun).

Unică ca și aspect și unică în genul (familia) ei, acestă ciupercă cunoaște o distribuție foarte largă în lume (practic este prezentă pe fiecare continent al lumii), dar apariția sa însă este doar ocazională. Fiind o ciupercă foarte pretențioasă atât la calitatea aerului, cât și la lumină și substrat, în Europa este pe cale de dispariție, motiv pentru care majoritatea statelor Europene au cuprins-o în lista speciilor protejate și acordă amenzi usturătoare celor care nu se supun acestor directive. 

În ce privește denumirea sa, lucrurile sunt puțin mai vagi, deoarece epitetul palmatus, vine din latină și se referă la palmă, denumire ce vrea să facă referire la ridurile ce se găsesc pe palma umană cât și culoarea acesteia. Însă în popor i se atribuie alte denumiri ce nu au nimic în comun cu palma. Astfel occidentalii se referă la această ciupercă cu denumiri ca: Rosy veincap (Pălăria roză cu vene) sau Wrinkled peach (Piersica zbârcită (uscată)). Neavând (necunoscând) denumirea sa populară de pe la noi, mi-am permis a folosi denumirea utilizată de către englezi (în traducere). 

O altă unicitate al acestei ciuperci este dată de nevoia sa de lumină. Dacă în cazul majorității ciupercilor, spectrul de lumină care influențează dezvoltarea corpului fructifer al ciupercilor este lumina din spectrul albastru; pentru Piersica uscată  (Rhodotus palmatus) este tocmai invers, lumina care stimulează dezvoltarea ciupercii este lumina cu lungimea de undă de peste 500 nm, lumină care poate fi verde, galbenă sau chiar roșie, dar nicidecum sub această lungimea de undă; care devine albastră. Lungimea de undă (culoarea luminii primite) influențează până la urmă dimensiunea la care dezvoltă ciupercă, coloristica acesteia și nu în ultimul rând rețeaua reticulară a pălăriei.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Physalacriaceae

Genul: Rhodotus

Specia: palmatus

Sinonime: Agaricus palmatus, Pleuropus palmatus, Crepidotus palmatus, Pleurotus palmatus, Gyrophila palmata, Dendrosarcus subpalmatus, Entoloma cookei, Agaricus phleboporus var. reticulatus, Lentinula reticeps.

Specie protejată: protejată

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: de 3-8cm diametru, cu suprafața inițial ușor cărunțită, care apoi se va rida puternic, putând forma o rețea bine definită. Cuticula este tare, membranoasă, ușor transparentă, cu aspect gelatinos și se poate îndepărta în înregime foarte ușor. Inițial prezintă un colorit rozaliu, apoi se va decolora spre un roz- portocaliu, ca și culoarea de piersică.

Lamele: pot fi libere sau ușor decurente, sunt moderat agglomerate, cu multe jumătăți de lame. Inițial sunt albicioase apoi tozaliu-portocalii, dar de nuanța mai deschisă ca și pălăria.

Culoarea sporilor: crem-rozalie.
Sporii: de dimensiuni între 6–7.2 x 5.6–6.5 µm, translucide, aproape sferice, ornamentați cu negi de 0.5–0.7 µm. Basidia este în formă de măciucă, ușor subțiată la un capăt, de dimensiuni între 33.6–43.2 x 5.6–8 µm, conține câte 4 spori. Pleurocystidia lipsește. Chlamydosporele sunt cu pereți groși, au dimensiune de 12–8 x 8–6 µm.

Piciorul: de 1-6cm lungime și 0,3-0,8cm grosime, poate fi atașat central sau lateral pălăriei, are suprafața ușor fibroasă sau făinoasă, devenind netedă cu maturitatea. Poate fi alba sau de culoarea pălăriei, este în totdeauna curbat și nu prezintă inel sau volvă. Uneori secretă o substanță portocalie sau roșiatică.

Carnea: în pălărie  este de un roz deschis, palid, în picior este cu nuanțe gălbui, gălbui-roșiatice. Este tare și cu aspect gumat, cauciucat.

Gustul și mirosul: miros plăcut dar fără a fi caracteristic si gust amărui (deși descrierile inițiale o amintesc ca fiind dulceagă).

Proprietăți medicinale: prezintă proprietăți antibacteriene moderate precum ușoare proprietăți fungicide.

Reacții chimice: pălăria se colorează în verde închis sub acțiunea substanțe apoase de sulfat de fier (FeSO₄).

Distribuția: specie saprofită cu răspândire mare în ăntreaga lume, dar cu apariții doar ocazionale. Este foarte pretențioasă la condițiile de habitat, motiv pentru care în Europa este pe cale de dispariție. În multe state Europene se acordă amenzi pentru culegerea acestei ciuperci. Preferă pădurile de foioase, unde caută locurile umbrite și umede. Se dezvoltă pe copaci căzuți, unde scoarța copacului a fost îndepărtată. Crește solitary sau în grupuri de diferite dimensiuni de la finele primăverii până la primele înghețuri. Ca o altă necesotate a ei, amintim nevoia sa de lumină, lumină din spectrul roșiatic, peste 500nm lungime de undă, iar în funcție de această lumină primită, ăși va dezvolta un corp fructifer mai mare sau mai mic, respective mai colorat sau decolorat.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

• nu există specii asemănătoare, este foarte greu de confundat.