Pocalul diavolului (Urnula craterium)

Urnula craterium by Juraj Hermann

Ce este o fobie? Foarte pe scurt aș spune că: "frica de ...". Pot înțelege frica de clovni (într-adevăr sunt hidoși și nu știi niciodată ce se ascunde după zâmbetul lor larg, vopsit), de păianjeni, șerpi sau alte gângănii, de întuneric, spații "strâmte" ...; frica poate fi de natură foarte variată. Dar de frica de ciuperci ați auzit? Tatăl meu culege cu plăcere ciuperci, dar le nu mănâncă niciodată, nici măcar pe cele din culturi verificate ... pot numi și asta o fobie, nu?

Dar de frica de o anumită ciupercă ați auzit?... Eu personal nu cred în superstiții; ca atare o astfel de frică m-i se pare "teatrală", oridunde aș auzi-o; dar cu toate astea există o astfel de boală oficial acceptată și recunoscută. Frica de Pocalul diavolului (Urnula craterium) și care se poate manifesta atât prin simtome fizice (transpirație, nervozitate, dificultăți respratorii ...) cât și psihice (panică, groază, depresie ...) și poate să apară la oricine indiferent de vârstă, religie sau sex. Partea "bună" a bolii este că se poate trata prin terapie cognitiv comportamentală (nu mă intrebați ce înseamnă ... tocmai de aceea nu voi insista pe acest subiect; voiam doar să punctez că există și așa ceva).

Înainte însă de a trece la descrierea ciupercii, aș dori să vă mai insist pe câteva detalii legate de Pocalul diavolului (Urnula craterium) și anume: este una dintre ciupercile de primăvară care apare printre primele. Alături de Sarcoscypha sp., Scutellinia scutellata și zbârciogi, sunt primele ciuperci ale noului sezon. Ba chiar mai mult, sunt considerate un indicator pentru sezonul zbârciogilor, deoarece aceste ciuperci apar chiar înainte de zbârciogi, iar prezența sau lipsa lor, ajută ciupercarul perspicace să-și aprecieze șansele în a găsi zbârciogi.

Considerați ani la rândul ca fiind ciuperci necomestibile din cauza texturii lor fibroase și tari, în 2007 au fost totuși caatlogate de către Michael Kuo ca fiind ciuperci "comestibile" în situații extreme, (însă în astfel de situații roadem și lemnul, nu?).

Denumirea ciuperii se explică astfel: Urnula, vine din latină, urna-ae, cu semnificație de urnă, pocal, referindu-ne la aceasta prin diminutiv. Epitetul de craterium vine tot din latină, cratera, care diferențiază aceste urne, pocaluri și o reduce la cea în care se făcea șprițul (amestecul de vin cu apă).

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Ascomycota

Clasa: Pezizomycetes

Ordinul: Pezizales

Familia: Sarcosomataceae

Genul: Urnula

Specia: craterium

Sinonime: Peziza craterium, Cenangium craterium, Dermea craterium, Scypharia craterium, Dermatea craterium, Geopyxis craterium, Sarcoscypha craterium, Conoplea globosa.

Specie protejată: protejată 

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: se cunosc două forme ale acestei ciuperci, forma asexuată (imperfectă), cunocută și sub numele de Conoplea globosa, formată dintr-o masă micelială densă și negricioasă care se formează pe masa lemnoasă căzută la pământ; pe care se formează una sau mai multe structuri de țesut cilindrice de 3-4mm înalțime, a căror dezvoltare este lentă pe timpul iernii, dar se accentuează cu venirea primăverii.

În forma perfecta, ciuperca are o formă adâncită, ca de cupă, pocal, de 3-4cm diametru și 4-6cm înălțime, initial este închisă și ușor sferică, apoi se deschide, prezentînd o mrgine răsfrântă, zimțtă și vălurită. Suprafața internă este gri-maronie și netedă, ope când suprafața sa externă este puțin ridat, gri-negricios și acoperit cu puf.

Culoarea sporilor: translucidă
Sporii: de dimensiuni între 22–37x10–15 µm, elipsoidale, netede, inamiloide și hyaline(translucide), cu pereții foarte subțiri. Asciile sunt de dimensiuni 600x15-17 µm , cilindrice și cu 8 spori.

Piciorul: 3–4 cm lungime și 0.4–0.8 cm grosime, se subțiază către bază, unde prezintă fire miceliale negre, este scurt și poate fi ridat, brăzdat.

Carnea: gri-albicioasă, tare, inițial gelatinoasă și moale, se întârește rapid, devenind tare, ca e piele.

Gustul și mirosul: nu sunt caracterisitice.

Proprietăți medicinale: are proprietăți antifungicide (inhibă dezvolatrea diferitelor ciuperci), precum proprietăți antibacteriene.

Distribuția: specie parazită (pe copacii în viață) și saprofită (pe ramuri căztute) ăn special pe specii de stejar, dar și alte foioase. Cunoaște o distribușie largă în emisfera nordică, este o specie comună în America de Nord, dar rară în Europa și Asia. Crește solitary sau în grupuri mici pe ramuri căzute la pământ primavera timpuriu (din Martie până în luna Mai), de obicei suprapunându-se cu perioada zbârciogilor.

Comestibilitatea: comestibilă, dar foarte tare, lemnoasă.

Specii asemănătoare:

• Plectania melastoma, deasemeni neagră, este de dimensiuni mai mici și cupă mai puțin adâncă.