Soluții chimice pentru testarea ciupercilor

Soluții de testare a ciupercilor

Buretele viperei este ciuperca noastră cea mai periculoasă, care anual își ia tributul dintre ciupercarii neatenți. Ciuperca este banală, chiar atrăgătoare, cu un miros și gust plăcut. Ca atare cum ne putem feri de ea sau altele asemănătoare? Zilele trecute discutam cu un amic care mă întreba: de ce nu există un tester universal care să ne arate care ciuperci sunt otrăvitoare și care nu? Răspunsul este unul simplu: datorită diversității foarte mari a compușilor toxici produși de către ciuperci, ...

nu există nici o soluție (chimică sau nu), care să poate să identifice și să marcheze "universal" aceste substanțe. Cu toate astea, pentru identificarea ciupercilor, de multe ori ne vom folosi de ajutorul substanțelor chimice. Aceste substanțe nu ne vor arăta ciupercile otrăvitoare, însă vor da indicii asupra grupei, genului, familiei ... ciupercii, și de multe ori pot face diferența între două ciuperci aproape identice. Acuratețea acestora este cu atât mai mare cu cât testarea este executatâ  mai repede. Se recomandă ca această perioadă să nu depășească 1oră de la recoltare.

Respectarea acestei perioade nu este în totdeauna posibilă, de aceea putem avea 2 situații: a). ducem cu noi în totdeauna această "trusă" cu chimicale, b). încercăm să ne grăbim cât mai mult pentru a efectua aceste teste, dar țineți minte, cu cât mai târziu se efectuează aceste teste, cu atât mai eronate vor fi rezultatele.

În continuare vă prezint 3 dintre cele mai folosite substanțe utilizate pentru testarea ciupercilor:

• Hidroxidul de amoniu, NH4OH, cunoscut simplu ca și apă amoniacală, este o soluție de amoniac dizolvat în apă, având proprietățile unei baze slabe. Acestă soluție este utilizată cu precădere în identificarea boletaceae-lor (hribi), unde se va pune o picătură pe pălărie, pe picior, pe carnea respectiv pe porii ciupercii și se va urmări evoluția culorii rezultate. În funcție de specie, acest colorit poate fi monocolor pe toată durata analizei, sau poate fi o trecere dintr-o culoare în alta, (mai rapidă sau mai înceată) în funcție de specia analizată. (culorile cele mai des întîlnite sunt albăstriu, verziu, cenușiu)

• Hidroxidul de potasiu, KOH, este o soluție bazică puternică, de aceea noi vom folosi doar o concentrație apoasă de 3-5%. Această soluție se utilizează ca și precedenta pentru identificarea pe baza culorii obținute în urma reacției acestei soluții cu tesuturile ciupercii și se folosește în cazul ciupercilor de tip: boletaceae, polyporaceae sau a ciupercilor care prezintă lamele. Ciupercile din genurile Agaricus, Amanita se vor colora cel mai des într-un gălbui, pe când genuri ca Russula sau Lactarius vor prezenta o culoare rozalie, violacee sau chiar măslinie. Dar putem avea orice nuanță de culoare: roșu aprins, negru sau chiar lipsa oricărui colorit.

• Sulfatul de fier, FeSO4, numit și ferrosulfat sau sare verde. Pentru testarea ciupercilor se va folosi o soluție apoasă de 10%. Această substanță este folosită cu precădere în identificarea speciilor de boletaceae și Russula. În cazul hribilor se va pune o picătură pe pălărie, picior, carne respectiv pe pori, pe când în cazul Russula-elor, se va aplica o picătura de sulfat de fier pe piciorul ciupercii.

Testarea ciupercilor cu aceste substanțe nu sa efectuat încă pentru toate speciile de ciuperci, este o practică mai recentă, care se crede că va ajuta și ea la identificarea mai corectă a diferitelor specii de ciuperci, ca atare sunteți (suntem) invitați cu toții pentru astfel de experimentări, putând contribui (fiecare în parte) la mai buna descriere a ciupercilor întâlnite. Nu se dau premii pentru așa ceva, dar poate fi o activitate care să aducă satistacție personală.

Un bun exemplu în acest sens este cazul zbârciogilor, care nu dau nici o reacție la substanțele descrise mai sus, descoperirea unei astfel de substanțe care să identifice vizual și rapid speciile de zbârciogi ar fi bine privit și apreciat de lumea cercetătorilor. Deci vă invit la joacă; experimentați, experimentați și repetați. Repetiția este mama învățăturii.