Creasta cocoşului (Ramaria botrytis)

Ramaria botrytis

Ce căuta cocoșul în pădure și de ce i sa văzut doar creasta, nu am nici cea mai vagă idee. Cert este că această ciupercă îi poartă numele. Creasta cocoşului (Ramaria botrytis) zis și Bureţii creţi sau Rămurele fac parte dintr-o familie de ciuperci despre despre care încă nu v-am povestit nimic ( și din păcate mai sunt câteva de care nu ne-am atins deloc din lipsa timpului, sper totuși că le vom parcurge rând pe rând)...

Cei mai mulți dintre noi îl cunosc sub vechiul nume ca fiind Clavaria botrytis, nu este nici o greșeală atâta timp cât îl putem recunoaște. La urma urmei este aceași ciupercă doar că a tot fost mutată și ea dintr-o grupă în alta ca majoritatea ciupercilor dealtfel. Este o ciupercă ușor de recunoscut printre suratele sale mai ales în când incă este tânără, deoarece va prezenta un corp masiv, cu picior albicios, ramuri scurte și dese cu vârful roz-roșiatic. Însă exemplarele bătrâne își vor lungi ramurile, respectiv se vor mai decolora, făcând identificarea mult mai dificilă.

Marine coral

Ciuperca cu toate că este ușor de recunoscut, este greu de întâlnit, lucru care face ca această ciupercă să fie declarată protejată si din acest motiv dacă o întâlniți, admirati-o dar lăsati-o locului. Admirând-o mi-e imposibil să nu fac o paralelă între Creasta cocoșului și coralii marini și frumosețea delicată cu care acestea ne încântă. (Coralul marin nu seamană perfect cu Creasta cocoșului doar din simplul motiv că nu le cunosc îndeajuns de bine să știu ce specie să caut, dar credeți-mă că sigur există una identică și prin oceanul planetar).

Totuși, numele științific al acestei ciuperci este de inspirația cea mai proastă,  deoarece micologistul Christiaan Hendrik Persoon, în anul 1797, i-a atribuit numele de Clavaria botrytis, (schimbat de către micologistul german  Adalbert Ricken în Ramaria botrytis prin anul 1900, dar are o relevanță mai mică). De ce spun că este de o inspirație proastă? Pentru ce epitetul latin botrytis înseamnă "ciorchină de strugure". Acum vă intreb și pe voi, ce anume din această ciupercă seamănă câtuși de puțin cu strugurii? Culoarea, forma, gustul sau mirosul? ...

Creasta cocoșului în sos de lapte

Ca și mod de gătire vă recomand Creasta cocoșului în sos de lapte, o rețetă rapidă și ușoară, sper pe gustul fiecăruia. Prepararea: se curăță și spală bine ciuperca, după care este ruptă/tăiată în bucăți ce vi se par aspectuoase a fi întâlnite în farfuria Dvs. După care se curăță se taie o ceapă albă care se pune la călit în unt. Se adaugă la călit și ciupercile pregătite și se lasă la împrietenit pe foc mărunt preț de vreo 10 minute. Se adaugă apoi ...

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Ramaria botrytis:

Aparatul fructifer 7-20 cm înălţime și 6-30 cm în diametru, este format din numeroase ramificaţii cilindrice, cărnoase şi elastice, groase la bază şi subţiate treptat către vârf. La început ramificaţiile sunt albicioase care apoi devin de un galben-ocru. Vârfurile sunt zimţate sau despicate, viu colorate în rozaliu-roșiatec-mov care cu timpul devine mai pal, roz-gălbui. Prezintă spori de culoare gălbuie.
Piciorul de 3-4cm lungime si 5-6cm grosime, este foarte scurt, gros, aproape bulbos, cărnos şi compact. Poate fi de culoare  albă sau gălbuie.
Carnea este apoasă, compactă şi fragilă, cu miros şi gust slab, nespecific, dar plăcute. 
Distribuția: Specie micorhiză, creşte în pădurile de foioase, în special pe sub fagi şi mesteceni, la deal şi la munte, dar uneori o vom regăsi și sub conifere. Crește solitar sau în grupuri mici, din iulie până în noiembrie, dar în zone cu climat  cald poate fructifica pe toată durata anului. Este o specie răspândită în toată lumea dar cu toate astea este doar ocazional găsită.
Comestibilitatea: comestibilă de calitate bună, dar pot fi consumate numai exemplarele tinere, îndepărtând ramificaţiile. Este necesară întotdeauna o fierbere prelungită pentru a se elimina orice urmă de gust amar.