Urechea mesteacănului (Piptoporus betulinus)

Piptoporus betulinus by Marjan Kustera

Urechea mesteacănului (Piptoporus betulinus), este o ciupercă cu acoperire mare, nu doar ca și suprafață teritoarială ci și ca timp. Este cunoscută și utilizată încă din perioada neolitică, fapt demonstrat de către însuși, Ötzi, omul zăpezilor, descoperit în 1991 în Alpii Tirolieni și asupra căreia s-au descoperit printre alte unelte și doua specii de ciuperci, dintre care una era legată pe niște fâșii de piele și le purta în jurul gâtului, fiind vorba de...

ciuperca Kanbatake. Da, este una și aceași ciupercă, Kanbatake sau Urechea mesteacănului (Piptoporus betulinus), care în cazul de față era purtată de către Ötzi în scop medicinal; deoarece după cum s-a aflat ulterior, Ötzi suferea de infecție cu  viermi intestinali, care îi porvocau dureri abdominale și diaree. Ciupercii fiind asociate proprietăți anti-microbiene, concluzia a fost simplă. Ötzi purta cu el această ciupercă pentru tratarea acestei infecții.

Analizele recente ale ciuperci au dezvăluit mai multe proprietăți medicinale, dintre care amintim: anti-inflamator, anti-bacterial, anti-cancerigen, anti-viral. Ciuperca este amintită chiar și de către Paul Stamets în cartea sa Mycelium Running, în care reamintește faptul că a patentat un extras din miceliul acestei ciuperci, care distruge virușii dar în acelați timp protejează celulele sănătoase. De atunci el a mai patentat câteva astfel de produse, cu efecte pozitive în lupta virușilor cauzatoare a bolilor: gripa aviară, febra galbenă sau virusul de pe Nilul de Vest.

Deși catalogat de unele îndrumare ca fiind o ciupercă comestibilă (William Roody) căt timp este tânără și moale, noi o considerăm ca fiind totuși o ciupercă necomestibilă datorită gustului său foarte amar, precum a texturii fibroase chiar și când ciuperca este imatură. Printre alte folosințe putem aminti uzul ciupercii în frizerii, unde frizerii, bărbierii îl foloseau pentru a ascuții briciul (datorită texturii ca de piele a ciupercii).

Numele său arată caracteristicile sale principale, adică este o ciupercă cu pori (-porus) și este ușor detașabilă (pipt-, piptein) de copac (nu porii), iar epitetul betulinus face referire la faptul că este o ciupercă ce o întâlnim exclusiv pe lemnul de mesteacăn.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Piptoporus betulinus:

Aparatul fructifer: 5-30cm în diametru, în formă de rinichi sau evantai, mai mult sau mai puțin plat, cu marginile răsfrânte peste pori, creând un aspect de "perniță", cu suprafața netedă, ușor catifelată (ca de piele), dar care se exfoliază cu timpul. De culoare albicioasă care trece in maronie odată cu înaintarea în vârstă a ciupercii.

Porii: de culoare albă ce odată cu vârsta trec în cenușiu, cu 2-4 pori de fiecare mmp, tuburi moderate, aproximativ 10mm lungi. Spori de culoare albă.

Piciorul: este scurt, rudimentar și butucănos. De multe ori lipsește cu desăvârșire.

Carnea: de culoare albă, groasă și ca de plută. Prezintă un gust amar și un miros puternic, plăcut dar fărăr a fi caracteristic.

Distribuția: specie saprofită, dar cu presupunere de a fi si parazită, trăiește solitar sau în grup pe lemnul de mesteacăn, este o ciupercă perenă, ce fructifică pe toată durata anului., dar în ciuda perenității, trăiește doar câte un sezon.

Comestibilitatea: necomestibilă

Sinonime: Boletus suberosus, Boletus betulinus, Polyporus betulinus, Agarico-pulpa pseudoagaricon, Ungulina betulina

Pentru cei înteresați de cum se obține cel mai simplu extras medicinal de Urechea mesteacănului, recomand filmul următor de scurt metraj: