Foalele vacii (Grifola frondosa)

Grifola frondosa

Maitake sau "ciuperca dansatoare"; legenda spune că norocosul ciupercar care o găsea, dansa de bucurie când găsea această ciupercă, deoarece această ciupercă rară valora greutatea omului în argint; porecla ciupercii tragându-se din acest comportament uman. Originară din Japonia și America de Nord, această ciupercă s-a răspândit foarte rapid în întreaga lume, dobândind denumiri specifice în culturi diferite ...

Englezii o numesc Găina pădurii sau mai rar Capul berbecului, italienii o numesc Signorina, pe când chinezii îi spun Huishuhua; noi o numim Foalele vacii (Grifola frondosa). Răspândirea mare i se datorează în primul rând pretabilității la cultură (după cum observați în imaginea de mai jos) și nu în ultimul rând proprietăților sale medicinale dovedite.

Grifola frondosa

Încă din antichitate, vracii, utilizau diferite ciuperci comestibile în preparatele lor: hrană, ceaiuri, tonifiante, tratamente... cu sopul vădit de a întări sistemul imunitar și de a prelungii viața. Până acum 2-3 decenii aceste practici erau privita doar ca și crez popular, fără ca medicina modernă să acorde atenție acestui aspect. În ultimele decenii cercetătorii japonezi au început studiul aprofundat al acestor ciuperci în domenii ca: întărirea sistemului imunitar, lupta împotriva cancerului, reducerea nivelului de colesterol din organism ... cu rezultate tto mai bune pe zi ce trece.

Foalele vacii (Grifola frondosa) este considerată una dintre ciupercile cu potențialul cel mai ridicat în lupta împotriva cancerului, promotorii produselor pe baza acestei ciuperci declarând că pe lîngă calitățile enumerate mai sus, în lupta împotriva cancerului, aceste produse îmbunătățesc efectul chemoterapiei și reduc efectele laterale ale acesteia, cum ar fi pierderea părului, durerile  sau greața. Că este adevărat sau fals, nu voi comenta aspectul, însă cert este faptul cum că pentru 30ml de extract lichid din acestă ciupercă, se plătesc peste 40$ pe amazon.com (concluzia și-o trage fiecare).

Ca și ciupercă este perenă și cu carnea moale, recunoscută ușor după culoarea maroniu-fumurie, pălăriile ondulate, precum mănunchiul de pălării ce se contopesc într-o singur structură de picior ramificată de culoare laptelui. De obicei se găsește la baza copacilor (în speță stejar), unde va produce "putrezirea" bazei copacului. Este foarte similară cu Meripilus sumstinei (dar care are pălării mai mari și se oxidează în negricios), respectiv Polyporus umbellatus (care are pălării și picioare mult mai bine definite). Această ciupercă poate atinge dimensiuni impresionante, ajungând ca uneori câte un mănunchi să depășească chiar 20kg.

Foalele vacii, se consumă ca oricare altă surată de-a sa, adică atâta timp cât ciuperca este tânără și are carnea moale. Odată cu avansarea în vârstă, ciuperca devine tot mai fibroasă, lemnoasă. În general se va folosi doar pălăria de la ele, piciorul fiind mai fibros chiar și în forma tânără. Cel mai adesea se folosește ca și ingredinetul principal din Nabemono; preparat tradițional japonez în perioada de iarnă.

Nabemono

Numele cu toate că pare exotic, se compune din Nabe (oală) și Mono (diferite lucruri), adică pe limba noastră: o "Ciorbă" (să mă ierte bucătarii) în care arunci de toate. Specificul acestei mese este dat de faptul că se pregătește foarte rapid, astfel ingredientele își vor păstra aromele individuale, nabemono prezentând o succesiune de arome pe măsură ce consumatorul va gusta fiecare componentă a sa. Unicitatea i se datorează și faptului că se gătește pe măsură ce se consumă. Pe măsură ce sunt scoase anumite ingrediente, altele sunt adăugate în locul lor și astfel până se consumă ceea ce sa scos, ceea ce sa adăugat este gătit deja. Nu voi detalia vreo rețetă anume deoarece fiecare și-o poate face cu ce ingrediente dorește, în schimb vă pot recomanda câteva idei despre cum se gătește și ce ingrediente sunt folosite în mod uzual pentru un Nabemono.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Grifola frondosa:

Aparatul fructifer: poate atinge peste 15-60 cm în diametru și peste 20kg, este format din o multitudine de pălării ce se unesc într-un singur picior.

Pălăria: 2-10 cm, mai mult sau mai puțin în formă de evantai, cu suprafaţa plată sau puţin adâncită, catifelată sau netedă și cu margini ondulate; de culoare fumuriu(cenușiu)-maronie (deseori cu vagi zone concentrice).

Porii: coboară până pe picior (de multe ori până la sol), sunt mici și cu tuburi scurte (5mm). Sunt de culoare cenușie cât ciuperca este tânără, urmând a se decolora (în abicios-gălbui) pe măsură ce ciuperca se maturizează. Spori de culoare albă.

Piciorul: este ramificat, albicios, fibros, tare și de multe ori este lateral (uneori e chiar insesizabil)

Carnea: albă, fermă, cu miros și gust plăcut, dar fără a fi specifice.

Distribuția: specie ușor parazită pe specii de stejar, arțar, castani sau foarte rar pe conifere, deasemenea saprofită pe lemnul în descompunere al acelorași specii, crește în mănunchiuri impresionante (uneori cu sute de exemplare) la baza copacilor atât la câmpie cât și la munte. Specie perenă ce fructifică pe tot parcursul anului, este specifică Japoniei și Americii de Nord unde este relativ rară (în natură).

Comestibilitatea: comestibilă.