Băloasa de martie (Hygrophorus marzuolus)

Hygrophorus marzuolus

"... Jocul începe încet, ca un vânt,/ Eu o să râd și o să tac,/ O să mă culc la pământ./ O să stau fără cuvânt,..." ați recunoscut? De-a v-ati ascuns... de Tudor Arghezi. Băloasa de martie (Hygrophorus marzuolus) exact acest joc îl joacă cu noi din două motive: se ascunde incredibil de bine în peisaj, pe sub frunzele căzute și diferite resturi vegetale, precum și datorită faptului că este o ciupercă rară ce nu apare în fiecare an...

Aș fi putut găsi imagini mai reușite cu această ciupercă, dar vreau să vă arăt cât de bine se poate contopi cu mediul înconjurător, atât din punctul de vedere al substartului sub care se ascunde cât și coloritului sur-cenușiu-albăstriu-maroniu pe care îl prezintă. Nu v-o pot confirma dar probabil că se mai numește popular și Buretele de martie sau Ciuperca de martie (denumiri specifice nouă (din păcate)). Dar trecând peste asta, această ciupercă este una cu "nasul pe sus" sau mai bine zis cu "pălăria pe sus" deoarece crește doar la altitudini mari, la munte, având o preferință aparte pentru conifere ca Albies alba sau Pinus sylvestris, Picea excelsa, dar nu numai.

Ca o paranteză aș aminti caracteristica principală a ciupercilor din familiile Hygrocybe, Hygrophorus, chiar și Gliophorus este că ele sunt ciuperci "apoase", care prezintă cel puțin în tinerețe o pălărie umedă, lipicioasă care pe parcursul vieții, în funcție și de condițiile de mediu poate sau nu să rămână cu această caracteristică. Din acest motiv chiar dacă pentru unele specii avem denumiri ca Burete X sau Ciuperca Y, eu voi folosi termenul de "Băloasă", sper să nu mă arătați cu degetul pentru asta.

Hygrophorus marzuolus este o ciupercă comestibilă de calitate bună, a cărui nume ne arată caracteristica sa cea mai importantă, și anume că este o ciupercă de martie, de primăvară timpurie, când va apărea doar ocazional, dar în grupuri considerabile. Datorită caracterului său ocazional și doar pentru zone restrânse, se numără printre ciupercile protejate, iar din acest motiv, dacă o găsiți prin pădurile noastre, admirai-o dar dați o șansă și altora. Lăsați-o să se reproducă. Specific speciilor de Hygrocybe aș aminti lamele groase, cărnoase și rare.

File de șalău cu ciuperci

Ca o modalitate de gătire al acestei ciuperci vă recomand File de șalău cu ciuperci. Ingrediente:(pentru 4 persoane): 4 fileuri de șalău (a 200 g), câteva picături zeamă de lămâie, sare, piper măcinat, 2-3 linguri unt, 1 ceapă, 250 g ciuperci proaspete, 1 ceașcă zeamă concentratî de legume (ciorbă de legume), 1 ceașcă verdețăa tocată (pătrunjel, mărar), 1 lingură de orageno, 1 linguriță de busuioc uscat, 4 ouă/ Modul de preparare: Se spală bine file-urile de șalău, se stropesc cu zeamă de lămâie, se sărează și piprează după care ... (rețeta integrală o găsiți pe linkul din titlul rețetei)

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Hygrophorus marzuolus:

Pălăria, 2,5-11 cm, foarte mare şi cărnoasă, la început globuloasă, convexă şi apoi plată, ca la maturitate deplinăsă fie chiar uşor adâncită, cu suprafaţa neregulată şi bordura ondulată. Cuticula este netedă, umedă în tinerețe și/sau uscată la maturitate, cu aspect mătăsos din cauza minusculelor filamente care o acoperă. Coloritul pălăriei variază de la gri-deschis-ocru la gri-plumburiu-albăstriu sau negru, în lipsa luminii rămâne albicioasă; cu partea centrală întotdeauna mai deschisă şi cu pete închise pe suprafeţe de dimensiuni diferite.

Lamele sunt rare, foarte dezvoltate în înălţime, , groase, unite prin vinişoare, puţin bifurcate şi decurente de-a lungul piciorului, albe în tinerețe ce trec înspre gri odată cu vârsta. Spori de culoare albă.

Piciorul, 3-10cm lungime și 1-2,5cm grosima, este foarte scurt, bont, solid, cilindric sau uşor curbat, cu suprafaţa catifelată şi cu reflexe argintii. Piciorul este alb şi de cele mai multe ori cu aspect mătăsos şi argintiu, partea superioară este brumată, făinoasă.

Carnea este compactă, dar destul de fragedă, cu miros şi gust abia perceptibile, nespecifice, dar plăcute. Carnea este albă sau pătată cu gri.

Distribuția: Specie micorhiză specifică emisferei nordice, foarte rară, dar în unele locuri crescând din abundenţă, apare în pădurile de conifere şi foioase, la munte. Este o ciupercă de primăvară, cu perioada preferată în luna martie, dar apărând odată cu topirea zăpezii, fiind foarte rezistentă la frig.

Comestibilitatea: comestibilă, de calitate bună, dar fiind protejată, aveți milă de ea.