Văloasa caprei (Cortinarius traganus)

Cortinarius traganus

Suntem la final de toamnă, dar nu și la final de sezon; deoarece ciupercile contrar plantelor, rodesc pe tot parcursul anului. E drept că nu aceleași ciuperci; ele se schimbă odată cu anotimpurile și astfel ne oferă posibilitatea de a ne întâlni cu ele pe tot parcursul anului. Nu știu de ce, dar de exemplu ciupercile cu un colorit "violet" sunt mult mai frecvente în sezon de toamnă; iar gândindu-mă la specii ca Lepista nuda, Lepista personata; cele mai comune...

specii în această perioadă a anului, nu pot să nu atrag atenția asupra pericolului de a confunda aceste specii comestibile cu specii de ciuperci "mai puțin" comestibile cum ar fi Văloasa caprei (Cortinarius traganus) sau alte surate ale sale și mai puțin "prietenoase". 

Familia Cortinaceaelor este familia cea mai mare din regnul fungi și cuprinde peste 2,000 de specii descrise mai mult sai mai puțin clar. Foarte multe dintre aceste specii nu se cunosc sub aspectul comestibilității, iar comestibile cunoscute sunt doar câteva. Personal recomand evitarea ciupercilor din acest gen, tocmai din cauza lipsei de informații în ceea ce îi privește.

În cazul de față am convingerea că nu va fi nici o confuzie, deoarece mirosul o trădează. Are un miros atât de puternic de capră încât e imposibil s-o ignori. (Eu personal nu pot să beau nici laptele de capră din comerț, fie el oricât de pasteurizat și curățat, tot îi simt "mirosul" și prin gust. Soția îmi spune mereu că sunt prea sensibil .. dar așa sunt eu). Așadar, ca să n-o mai lungesc, trec direct la descrierea ciupercii.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Cortinariaceae

Genul: Cortinarius

Specia: Cortinarius traganus

Sinonime: Agaricus amethystinus, Agaricus subviolascens, Agaricus traganus, Inoloma traganum, Phlegmacium traganum, Phlegmacium traganum var. odoratum, Phlegmacium traganum, Cortinarius pyriodorus

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: 5-13 cm în diametru, inițial sferică sau convexă, cu marginea laminată spre interior, apoi aplatizată, uneori cu un umbo mare, larg, central. Marginea de multe ori prezintă fisuri radiale, în special pe vreme uscata. Ciuperca este de un violet pa,l albastriu pal, dar în curând se decolorează spre un bronz maroniu sau ruginiu maro. Pălăria este uscată, mătăsos strălucitoare sau cu fragmente albe ale vălului universal care de multe ori aderă la suprafața ca o crustă. Mai târziu, suprafața se crapă și va prezenta niște “solzi” mici.

Lamele: aglomerate, destul de groase, adnate și de multe ori ușor emarginate (crestate). Acestea sunt 7-15 mm lar’ime, violete, ușor murdare când ciuperca este tânără, dar de obicei maronie, cu ușoară tentă de violet; maronie mai târziu, prăfuite în șofran ocru.

Culoarea sporilor: ruginiu-maronie.
Sporii: 8–9 x 5–5.5 μm, elipsoidale, acoperite cu mulți negi fini. Basidia (celulele purtătoare de spori) sunt de 30–35 x 6.5–7.5 μm.

Piciorul: 5-9 cm lungime și 1.5-4 cm grosime, solidă, groasă, cu bulb mare și dezvoltat la baza, iar umplute pe interior cu un țesut spongios. De culoare violet pentru o lungă perioadă de timp în partea de sus mai sus de cortină și palidă mai jos de aceasta. Acoperit inițial de un voal gros albicios, care de obicei lasă zone verticale pe tulpină. Cortina este de culoare violet.

Carnea: de culoare șofran, galben-brună sau maronie, cu excepție la vârful piciorului unde este de un violet murdar.

Gustul și mirosul: miroase foarte puternic și neplăcut a capră, atât de mult încât poate provoca voma în cazul persoanelor mai sensibile. Gustul este puternic amar, mai ales atunci când ciuperca este tânără.

Distribuția: este o specie micorhiză, larg răspândită dar mai rar întâlnită, care se găsește în pădurile de conifere  sau mixte din întreaga lume. Se pare că prefera solurile mai sărace, atât silicioase cât și ne- calcaroase. Acesta crește în zona temperată a emisferei nordice. Sezonul este vara târziu și toamna. Unele autorități consideră că varianta americană este o specie distinctă, denumită Cortinarius pyriodorus, iar C. traganus ar fi varietatea europeană.

Comestibilitatea: raportată ca "usor otrăvitoare", sau greu de digerat. A se evita.

Specii asemănătoare:

• Cortinarius camphoratus, este similară în aparență și este de asemenea de culoare violet, dar are lamele de culoare violet pal care se transformă curând în ruginii, piciorul este mai lung șicarnea sa mai palidă la bază. Sporii sunt mai lungi și măsoară 8.5 - 11 x 5-6 μm.
• Cortinarius muricinus, cu pălăpria tot de culoare violet. Lamelele sunt inițial albaștrii, apoi ca de scortisoară, murdare, piciorul violet, cu fragmente mai ușoare de voal. Sporii măsoară 13-15 x 7-8 μm.