Urechea nucului (Polyporus squamosus)

Polyporus squamosus

Urechea nucului (Polyporus squamosus) zis și Păstrăvul de nuc sau Păstrăvul de ulm, este o ciupercă cu răspândire mare  în toată lumea, Europa, Asia, Australia, America. I se mai spune și Curu fazanului, (și îmi cer scuze pentru termenul folosit) deoarece scamele de pe pălărie respectiv coloritul întregii ciupercii seamănă foarte mult cu coloritul fazanului ..

Este o ciupercă de primăvară al cărui sezon de fructificare se suprapune perfect cu cel al zbârciogilor și putem spune despre ea cum că are are o viață dublă (Nu e James Bond, nici măcar Dr. Jekyll) în sesnul că este o ciupercă în general saprofită, dar care poate ataca și copacii sănătoși parazitându-i. Ca și efect observabil al acestei ciuperci este putregaiul alb, ciuperca consumând în primul rând lignina și lăsând celuloza de culoare mai descisă din materialul lemnos, aceasta devenind albicioasă la culoare, moale și sfărâmicioasă.

Ca și o curiozitate aș aminti cum că Urechea nucului datorită conținutului mare de celuloză pe care o leagă din materialul lemnos, este pretabilă utilizării pentru a obține hârtie. Nu se folosește la scară industrială dar în schimb la nivel artizanal se poate obține o hârtie de calitate destul de bună dar cu un aspect deosebit.

Este o ciupercă comestibilă dar de valoare scăzută culinar, exemplarele tinere sunt comestibile, pe când exemplarele mature tind să prezinte o carne mai "cauciucată" iar exemplarele bătrâne vor avea inclusiv un miros întepător care nu invită la consum. Nu v-am mai prezentat rețete culinare specifice speciilor de ciuperci de ceva vreme (știu asta) și n-o voi face nici de data asta, dar acum motivul este simplu. Ciuperca nu are o valoare deosebită și va fi consumată doar de către ciupercarii înrăiți, care consumă tot ceea ce este "comestibil"; începătorii vor fi dezamăgiți de gustul acestei ciuperci. Cei care totuși o mănâncă, cel mai des o gătesc feliată și prăjită în unt alături de bucăți de slănină prăjită.

Caracterizarea ciupercii Polyporus squamosus:

Aparatul fructifer: pălăria de un diametrul ce poate atinge peste 60 cm, în parte are formă de evantai, cu o scobitură adâncă în zona de inserţie a piciorului şi este acoperită cu numeroşi solzi maronii, dispuşi în şiruri concentrice. Coloritul pălăriei variază între galben şi coaja de alună-deschisă, dar cu vârsta solzi tind să se inchidă la culoare tot mai mult.

Porii sunt unghiulari şi zimţaţi Tuburile sunt scurte şi decurente pe lângă picior, la început sunt albicioşi şi apoi de culoarea cojii de alună.Spori de culoare albă.

Piciorul, 2-10 cm, foarte gros, bont şi cilindric, este prins de pălărie în poziţie excentrică, la început acoperită cu o pulbere brună ca apoi să devină neted.

Carnea are miros puternic făinos şi gust dulceag. La exemplarele tinere carnea este elastică și moale dar pe măsură ce se maturizează, devine din ce în ce mai lemnoasă și "cauciucată".

Distribuția: Specie saprofită și parazită în același timp, creşte solitară sau în grupuri mici, pe trunchiurile celor mai diferite copaci, pe lemnul viu sau uscat al nucilor, ulmului, sau alți copaci de esență tare, o întîlnim de la câmpie la munte. Cel mai frecvent in lunile de primăvară, aprilie - mai și rareori toamna, octombrie-noimebrie.

Comestibilitatea: comestibilă, dar de o calitate slabă şi doar exemplarele tinere sunt consumabile.