Champignonul oilor (Agaricus arvensis)

agaricus_arvensis
Agaricus arvensis
Zilele acestea am participat la o discuție privitoare la faptul dacă este bine sau nu să folosim denumirile populare în cazul ciupercilor, sau să ne limităm doar la uzul denumirilor științifice. Ambele tabere au argumentele proprii pro și contra, nu este o bătălie care se va decide peste noapte; dar cu toate astea există tendința, pe plan internațional, de a folosi denumirile științifice a ciupercilor. Dacă în majoritatea cazurilor se preferă ...

denumirile științifice, Ungaria este una dintre puținele tări care a popularizat ciupercile sub denumirile lor în limba maghiară. Mulți autori consideră oarecum greșită acestă practică, dar cu toate astea, promovarea acestor denumiri în literatura de specialitate, până la urmă a prins publicului.

La acest capitol, mi-aș aminti din nou argumentul menționat în aceasă discuție, dar exemplificând de această dată cu o altă ciupercă și anume: Agaricus arvensis (Champignonul oilor); care este o ciupercă prezentă deasemeni pe toate continentele. Dacă noi îi spunem Champignonul oilor, occidentalii (englezi, americani) îi spun Horse mushroom (Ciuperca cailor), cei din Ungaria îi spun Erdőszéli csiperke (Champignonul de la marginea pădurii), iar de exemplu cei din Noua Zeelandă îi spun Snowball mushroom (Ciuperca bulgăre de zăpadă). Fără să ne mai uităm și după alte limbi, observăm deja 4 denumiri complet diferite pentru una și aceași ciupercă (dintre care 2 în engleză), tot vi se pare că denumirile populare sunt mai bune?

Ce ne spune denumirea științifică a acestei ciuperci? Agaricus știm că înseamnă ciupercă, iar epitetul de arvensis, înseamnă "a câmpului" sau a "pajiștii", făcând referire la mediul în care apare cel mai des această ciupercă. Dacă punem paralelă între denumirea științifică și (doar) cele populare enumerate mai sus, vi se pare că ar semăna între ele? Și mă repet; tot vi se pare bună idea menționării denumirilor populare?

champignons_provencale
Chanpignons provencale
Ca și specie de ciupercă, Agaricus arvensis, este una comestibilă și de bună calitate, care se poate conserva ușor prin orice metodă, dar înainte de a alege vreo metodă de conservare v-aș recomanda gătirea sa într-un gustos Champignons Provencale, gătit cum doar Auguste Escoffier le știe. Ingrediente: 500g ciuperci Agaricus arvensis, jumătate de ceapă tocată, 2 linguri de ulei de măsline, 3 căței de usturoi tocați, frunze de pătrunjel tăiați mărunt și ele sare și piper după gust, zeamă de lămâie după gust. Modul de preparare: curățați ciupercile de mizerie după care feliați-le grosier și puneți-le într-o tigaie mare sote. La foc mediu, foarte curând acestea vor începe să elimine umezeala și sa sfârâie (amestecăm de câteva ori pentru a nu se prinde), moment în care se adaugă sarea și ceapa tocată. Se călesc până când dispare aproape toată apa lăsată de ciuperci. Se adaugă uleiul de măsline și se amestecă din nou. Se mai ține la foc până când întregul amestec începe să se coloreze în maroniu, apoi se adaugă usturoiul și un pic de piper negru. Se mai ține la foc circa 1 minut după care adăugăm și frunzele de pătrunjel și iarași amestecăm. Stropim apoi cu puțina zeamă de lămâie și servimcât este cald. Poftă bună.

Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes 
Ordinul: Agaricales
Familia: Agaricaceae
Genul: Agaricus
Specia: Agaricus arvensis
Sinonime: Agaricus arvensis subsp. macrolepis, Agaricus arvensis var. exquisitus, Agaricus arvensis var. macrolepis, Agaricus exquisitus, Agaricus fissuratus, Agaricus leucotrichus, Agaricus macrolepis, Fungus arvensis, Pratella arvensis, Psalliota arvensis, Psalliota arvensis f. epileata, Psalliota arvensis f. obesa, Psalliota arvensis var. albosquamosa, Psalliota arvensis var. hortensis, Psalliota campestris var. arvensis, Psalliota fissurata, Psalliota leucotricha.
Specie protejată:comună

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII












•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Pălăria: de 5-20cm diametru (ocazional chiar 30cm), inițial convexă, semisferică, se aplatizează destul de rapid, devenind la bătrânețe aproape plană. Cuticula este uscată, albă dar trece ușor în crem/gălbuie, ocracee odată cu vârsta și pe vreme uscată; poate prezenta niște solzi, scame plate pe pălărie. Marginea pălăriei este răsfrântă către interior la exemplarele tinere și prezintă o serie de scame, rămășițe ale vălului universal inițial. Se îngălbenește încetișor la atingere, manipulare.
Lamele: sunt libere, aglomerate, inițial de culoare albicioasă, vor trece rapid în maroniu apoi în maroniu-negricios (fără a trece prin  stadiul de roșiatic).
Culoarea sporilor: maroniu închisă, ciocolatie.
Sporii: de dimensiune cuprinsă între 7-8x4,5-5,5 microni, sunt netezi și elipsoidali.
Piciorul: de 5-15cm lungime și 1-3cm grosime, este cilindric sau ușor bulbos la bază, adesea scămos, lânos-solzos sub inel către bază. Deasupra inelului este neted. De culoare albă, uneori se îngălbenește încetișor. Prezintă un inel caracteristic ca o roată dințată (privită de jos), albă, membranoasă, care se răsfrânge în jos peste picior.
Carnea: compactă, albă, dar care pe măsura avansării în vârstă se înmoaie tot mai tare. Nu se oxidează sau foarte încet și puțin în galben.
Gustul și mirosul: cu miros și gust dulce,  plăcut, ca de anason în cazul ciupercilor tinere.
Reacții chimice: se îngălbenește pe pălărie în reacție cu KOH.
Distribuția: specie saprofită ce crește în grupuri sau în cercuri mari pe pajiști, grădini, parcuri, fânațe; zone cu iarbă unde de obicei pasc ierbivore (în special cornute), de la deal până la munte în perioada august – noiembrie.
Comestibilitatea: comestibilă, de calitate bună.
Specii asemănătoare:
  • Agaricus xanthodermus, dar care se colorează instantaneu în galben la atingere, tăiere și miroase a iod, fenol
  • Agaricus urinascens var. urinascens (Agaricus macrosporus), dar care nu se îngălbenește deloc, precum cum îi spune și numele, prezintă spori de dimensiuni mai mari
  • Agaricus osecanus, este o specie rară și care nu prezintă miros de anason
  • Agaricus silvicola, se găsește în păduri și nu pe pășuni, precum inelul său este mai fragil
  • Agaricus campestris, este o specie puțin mai mică ca și dimensiuni, precum lamele sale au nuanța de rozaliu-roșiatic în stadiu intermediar
  • Agaricus bitorquis, foarte asemănătoare și ea dar care fructifică mult mai timpuriu, încă din primăvară.

12 comentarii :

  1. Răspunsuri
    1. pai nu tocmai ce facusesi niste sendvisuri? crezi ca noua ne-a fost mai usor? :)

      Ștergere
  2. Multumesc pentru informatii.Cunosc si eu cateva specii de ciuperci pe care le si consum.Acum este vremea ghebelor a nicoretilor-lepista nuda ,pastravii de fag si multe altele.Dar in seara asta iar a aratat la televizor ca ar fi deja vreo 27 de persoane prin spitale cica ar fi consumat niscaiva ciuperci.Mie groaza sa mai mananc si din astea care le cunosc suta la suta chiar daca stiu ca nu se corcesc adica sa ia miceliu cred una de la alta . oare ar fi posibil ca una otravitoare apropiata de una buna sa transmita ceva ? Sa auzim de bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai da, asta e fobia transmisa de catre TV, dar ciuperile nu se corcesc

      Ștergere
  3. Sunt perfect convins ca este asa si toate greselile se fac pentru ca oamenii sunt neatenti si neglijenti dintr-o proasta informare.Sigur culeg la nimereala (lasa ca merge si asa) ciuperci diferite dar asemanatoare si de acolo toate alea.Spor la treaba va doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziua din nou.Ciuperca de camp am gasit-o mai rar,eu cutreier padurile.as vrea sa-mi spuneti,ce shampinion gasesc eu la conifere?Sunt albe cu lamele rozalii spre gri,miros de anason,sunt ferme si se rosesc la taiere?Pe acestea le pun la uscat pentru supe.Nu gasesc prea multe,de aceea le conserv pe masura ce dau de ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu cutreier mai mult padurile deoarece sansele de a gasi ceva snt mult mai mari, pe camp ies doar pentru Bureti de roua.

      Ștergere
  5. Referitor la prima parte a publicatiei: in literatura micologica,determinatoare de ciuperci este obligatorie folosirea denumirilor stiintifice in limba latina, pe langa denumirile in limba aferenta in care este scrisa cartea, adica in limba materna a celui care citeste si foloseste cartea. Acesta ultima denumire insa nu este denumirea populara, care in cele mai multe cazuri este diferita in functie de regiunile geografice, ci denumirea stiintifica in limba respectiva. Asa se practica in editiile de literatura micologica in tarile cu traditie in acest domeniu. De exemplu in limba germana cca.1000 de specii au denumiri stiintifice si in limba germana. Aproape la fel si in Ungaria, Anglia, Polonia... Aceste determinatoare nu se folosesc strict numai in scop stiintific. ci mai mult de ciupercari amatori, pentru care invatarea, retinerea denumirilor in limba latina este mult mai greu, decat in limba materna. Din acest motiv consider ca ar fi binevenit un vocabular latino-roman cu denumirile unice ale ciupercilor, editat de oameni de stiita, micologi din Romania.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot nu sunt de acord, deoarece denumirea in "limba materna" impinge utilizatorul pentru uzul acestora iar la eventuale conferinte internationale ... ramane tot dificila realizarea legaturilor cu denumirile stiintifice din limba latina.
      Chiar daca dupa cum spuneti, denumirile in limba latina se schimba destul de des datorita re-clasificarii ciupercilor, orice denumire in aceasta limba este mult mai usor de gasit decat una "regionala" si specifica doar unei tari ...
      Este bine-nteles doar punctul meu de vedere, nu trebuie sa fie nimeni de acord cu mine si nu ma voi supara pentru puncte de vedere diferite de cea expusa de catre mine.

      Ștergere
  6. Inca un argument. Denumirile st.in limba latina se schimba mai des, decat cele de limba materna. Sustin publicatiile micologice bilingve: latina + limba materna.

    RăspundețiȘtergere
  7. La capitolul acesta, ciuperci, sunt doar mancator, consumator ...nu si cunoscator... de aceea e bine ca cineva, ca tine, pasionat de acest domeniu, ne da atat de multe informatii.

    RăspundețiȘtergere