Cocoșul pădurii (Meripilus giganteus)

Meripilus giganteus

În zilele noastre, zborurile low-cost sunt la mare modă; sincer nu știu ce implică; cât sunt de "obosite" avioanele respective; ce riscăm zburând cu ele; dar costul acestor bilete de avion pare să "acopere" riscurile la care ne expunem în mod conștient sau nu. Nu vreau să comentez calitatea serviciilor oferite pentru aceste zborur: de la caserie, la punctul de urcare sau chiar în avion, dar cert este că noi, Românii cel puțin, ne înghesuim în aceste "conserve zburătoare"...

Așa se face că nici eu n-am putut ignora prețul acestor bilete de zbor și am ajuns cu o astfel de cursă tocmai la Roma (aș fi vrut eu). Iar așteptând zborul de legătură, n-aveam nimic mai bun de făcut și mă plimbam prin fața aeroportului Ciampino (căci până la Roma mai era o aruncătură bună). Mutându-mă de pe o bancă pe alta, căutând umbra care nu exista, la un moment dat am ajuns la o "mică" intersecție unde pe gazonul frumos întreținut am zărit niște ciuperci. Pe vremea acea nu le cunoșteam încă, așa că m-am mulțumit doar a le admira; însă ajungând acasă am aflat că erau: Cocoșul pădurii (Meripilus giganteus).

Da, îi voi spune Cocoșul pădurii cu toate că denumiriea științifică s-ar traduce diferit; deoarece face parte dintre aceleași "orătănii" ca și Puiul păduirii (Laetiporus sulphureus) sau Găina pădurii (Grifola frondosa); și atunci de ce nu am avea și un Cocoș al pădurii?!... Denumirea de meripilus este formată din prefixul meri- cu semnificația de parte dintr-un întreg și pil sau pile, însemnând pălărie, ca atare ar fi grămada de pălării; epitetul de giganteus vorbește de la sine și ne arată dimensiunea aceastei ciuperci. Grămada mare de pălării.

Ciuperca este considerată a fi una pur Europeană și cu mod de viață saprofitică și parazitică în același timp; dezvoltând corp fructifer la interval de timp mare după ce a invadat copacul gazdă și ridicând probleme severe din această cauză silvicultorilor; este cauzatoarea putregaiului alb al copacilor, deoarece este consumatoare de lignină. Semnele instalării ciupercii la copaci se pot observa prin uscarea coroanei acestora. Cu toate că este saprofită și parazită, există totuși voci care susțin și idea conform căreia această ciupercă ar fi o binecuvântare copacilor "partenere" muribunde, a căror viață ar fi prelungită de către această ciupercă (dar este un aspect pe care nu v-il pot confirma).

Printre alte proprietăți ai Cocoșului pădurii (Meripilus giganteus) putem aminti că este o ciupercă este considerată a fi comestibilă atâta vreme cât este tânără, ea devenind fibroasă și lemnoasă cu maturitatea și cu un gust acidulat; precum că are și oareșcare proprietăți medicinale. Extrasul de metanol din această ciupercă a demonstrat calități citotoxice la celulele cancerigene în testele de laborator pe șoareci...

Știați că? Privit în razele soarelui, ciuperca pare fumege? Este estimat că Cocoșul pădurii (Meripilus giganteus) produce peste 20 de milioane de spori pe minut? Și dacă luăm în calcul faptul că în condiții de mediu înconjurător favorabile, ciuperca rezistă chiar și 5 luni ... faceți un calcul simplu și veți obține cifre impresionante. 

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Basidiomycetes

Ordinul: Polyporales

Familia: Meripilaceae

Genul: Meripilus

Specia: Meripilus giganteus

Sinonime: Boletus giganteus, Polyporus giganteus, Merisma giganteum, Cladomeris giganteus, Polypilus giganteus, Grifola gigantea, Flabellopilus giganteus, Agaricus multiplex, Clavaria aequivoca, Boletus acanthoides, Polyporus acanthoides, Grifola lentifrondosa, Grifola sumstinei, Meripilus lentifrondosa, Meripilus sumstinei.

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: de 20-40 cm, ocazional chiar și 80 de cm și putând atinge greutatea chiar de 30kg, este formată din numeroase "pălării" dispuse circular și pe nivele strânse în jurul trunchiului central (uneori ramificat).

Pălăria: de 5-20 cm lațime si 1-3 cm grosime, în formă de evantai, foaret fin catifelată sau cheală de-a dreptul, de culoare albă care tinde spre maroniu odată cu vârsta. De cele mai multe ori brăzdate și cu zone concentrice. Marginea este subțire și se înnegrește la atingere sau cu vârsta.
Suprafața cu pori: inițial de culoare albă, devine murdară, ocru odată cu înaintarea în vârstă a ciupercii, se învinețește în maroniu sau negricios. Pori sunt rotunzi spre unghiulari, mici, cu 6-8 pori pe mmp, tuburile de 4-8 mm adâncime.

Culoarea sporilor: albă
Sporii: 5-5,5x4,5-5 microni, netezi, aproape sferice, inamyloide și cu un apiculus distinct.

Piciorul: albicios, devenind maroniu-negricios cu vârsta, este tare, scurt si de multe ori descentrat și ramificat. Nu există un picior propriu zis.

Carnea: fermă, consistentă, albă cât ciuperca este tânără și comestibilă; dar devine tot mai fibroasă, lemnoasă la ciuperca matură. Se oxidează megricios dacă este tăiată.

Gustul și mirosul: miros și gust slab, plăcut cât ciuperca este tânără și cu gust acidulat la ciuperca matură

Reacții chimice: KOH fără  reacție pe carnea ciupercii

Distribuția: specie Europeană dar cu echivalent și pe continentul American (Meripilus sumstinei) considerată saprofită și parazită pe copacii de foioase precum fagul, stejarul, ulm ... dar ocazional și pe rășinoase cum este bradul. Este cauzatorul putregaiului alb al copacilor. Crește în colonii mari la baza copacilor, dar și în apropierea acestora, deoarece atacă și rădăcinile copacilor. O întâlnim de la deal la munte în sezon vară-toamnă, revenind anual în aceași locație.

Comestibilitatea: comestibilă cât ciuperca este tânără.

Specii asemănătoare:

• Grifola frondosa - care este mai mică și are picior vizibil, este de culoare mai cenușie și cu pori mai mari
• Laetiporus sulphureus - este mult mai galben-portocalie și nu se înnegrește dacă este rănită
• Polyporus montanus - nu se înnegrește dacă este rănită
• Bondarzewia berkeleyi -  nu se înnegrește dacă este rănită și are pori mult mai mari.