Bureți fir-de-păr (Gymnopus androsaceus)

Gymnopus_androsaceus
Gymnopus androsaceus
În totdeauna m-am întrebat cum de a reușit Buretele de rouă (Marasmius oreades) să fie într-un gen în care este singura ciupercă de "mari" dimensiuni. Și se pare că n-am greșit defel punându-mi această întrebare, deoarece am aflat și răspunsul: "din greșeală"; însă această întâmplare face ca acest burete să rămână (cam) singurel în genul Marasmius, deoarece restul ciupercuțelor sunt mutate rând pe rând în alte genuri și familii. Așa se face că Gymnopus androsaceus, ...

odinioară considerat a fi Marasmius androsaceus; în 1987 a fost mutat împreună cu alte 25 de surate ale sale în genul Setulipes, de către micologistul ceh Vladimír Antonín; pentru ca în urma unui studiu molecular ulterior, în 2004 să se evidențieze clar apartenența acesteia la genul Gymnopus, ba chiar mai mult, să fie o specie tip al acestui gen.

Denumirea acestei ciuperci o putem explica prin: denumirea generică a genului: Gymnopus, care se compune din Gymn- adică gol, neted și -pus în sensul de picior, formând expresia de picior golaș, apoi epitetul de androsceus se compune deasemenea din andros- însemnând plantă mică și -aceus care se poate defini printr-o multitudine de sensuri, aici având mai degrabă sensul de "ca"; mai exact androsaceus putând fi explicat prin "ca o plantă mică". (Să nu uităm că pe vremea când Carl Linnaeus denumea ciupercile, acestea erau considerate a fi plante, respectiv că se puteau planta).

În ce privește denumirea populară, n-am nici cea mai vagă idee dacă poartă sau nu vreo astfel de denumire, deoarece n-am găsit nici una pentru ea și de aceea mi-am permis să o denumesc eu în Buretele fir-de-păr (Gymnopus androsaceus); asta după denumirea dată de către vestici, care o numesc: horsehair mushroom (după culoarea, dimensiunia respectiv rezistența relativ mare a piciorului acestei ciuperci la rupere).

Gymnopus_androsaceus
Gymnopus androsaceus
Vă spuneam  că am fost la munte pe la mijlocul lui iunie și că nu prea am găsit ciuperci. De fapt nu e într-u totul adevărat, pentru că am găsit de exemplu foarte, foarte multe astfel de ciupercuțe. Practic sub fiecare brad era plin (covor) din ele. În mod normal probabil că aș fi ignorat astfel de ciuperci, dar negăsind altele mai atractive și fiind foarte multe, era imposibil să le ignori. Imaginea pe care am reușit să-l obțin, nu este cea mai relevantă deoarece datorită dimensiunii mici al acestor ciuperci era imposibil de focusat aparatul foto (Powershot A20) pe vreuna dintre ele.

Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes 
Ordinul: Agaricales
Genul: Gymnopus
Specia: Gymnopus androsaceus
Sinonime: Setulipes androsaceus, Marasmius androsaceus, Agaricus androsaceus, Agaricus pineti, Merulius androsaceus, Chamaeceras androsaceus, Androsaceus androsaceus, Androsaceus vulgaris
Specie protejată: comună

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII












•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Pălăria:3-8 (10) mm, delicată și membranoasă, la început convexă pentru ca apoi să devină complet plată și cu o mică adâncitură în centru. Are marginea laminată când ciuperca este tânără și se desface pe măsura maturizării. Suprafaţa sa este radial canelată și încrețită, uscată și netedă. Coloritul pălăriei este de un maroniu-ocru, mai mult sau mai puţin nuanţat în roz pe centru, spre margini de multe ori tinde chiar către alb.
Lamele: sunt distanţate una de alta, destul de înalte, adnate, de culoare rozaliu-ocru (mai mult ocru pe măsura maturizării).
Culoarea sporilor: albă
Piciorul:de 25-50mm lungime, 0,5-1mm grosime, este foarte subţire, filiform, gol pe interior, foarte lung şi destul de consistent, fibros, cu suprafaţa lucioasă. De culoare maroniu-roșcată în partea superioară, devenind tot mai neagră către bază. Nu poartă inel.
Carnea: relativ subțire, și fragilă în pălărie, (max.) 1 mm grosime, de culoare crem, are capacitatea de revigorare după deshidratare. În picior carnea este foarte tare, fibroasă.
Gustul și mirosul:cu miros și gust plăcut, fără a fi specifice.
Distribuția: specie saprofită ce crește în grupuri relativ mari, pe acele de conifere căzute la pământ sa pe crengi căzute ale arbuștilor din aceleași specii (Pinus spp., Sequoia sempervirens), ocazional o întâlnim și pe foioase de esență tare în sezon d vară-toamnă.
Comestibilitatea: necomestibilă (mult prea mică și neînsemnată)
Specii asemănătoare:
  • Marasmius rotula - care însă are lame albe și atașate de un guler ce înconjoară piciorul.
  • Marasmius graminum - are lamelele albe.
  • Marasmius quercophilus - o regăsim pe frunzele de stejar (Quercus spp. și Lithocarpus densiflorus) și are o pălărie striată cu o zonă centrală de culoare maroniu-palidă.
  • Marasmius pallidocephalus - are deasemeni o pălărie mai palidă respectiv preferă brazii ca Pseudotsuga menziesii, Abies spp. Tsuga sppț și Picea sitchensis. La nicel microscopic se caracterizează prin absența cheilocystidiei
  • Micromphale sequoiae - se aseamănă aproape într-u totul cu Gymnopus androsaceus, dar în schimb are un puternic miros de usturoi și crește pe specii de sequoia; piciorul e acoperit de puf.

2 comentarii :