Pata albastră (Grosmannia clavigera)

Mountain Pine Beetles attack

Ciclul vieții este însăși esența naturii, iar legea junglei cea care o guvernează. Însă există și cazuri în care și natura și-o "ia în cap" și duce la extrem aceste lucruri, iar atunci (dacă putem) intervenim noi; oamenii; pentru a-l proteja pe cel "slab" și fără de apărare. Însă de cele mai multe ori ne dăm seama de aceste lucruri abia în ultimul moment. Dar, cu toate astea, niciodată nu este prea târziu pentru a ne aduce concursul pentru salvarea vreunei specii amenințate ...

O scurtă istorie a apariției vieții pe pământ spune așa: viața a apărut și sa dezvoltat pe pământ ca urmare a apariției și formării atmosferei, atmosferă care este formată (și) din Oxigen. Oxigenul este de fapt un produs secundar, un"deșeu" al plantelor. Ceea ce elimină plantele în urma legării carbonului din dioxidul de carbon ... dar în același timp un element chimic fără de care nu ar exista formă de viață pe pământ cu excepția câtorva bacterii ...; forme de viață, ce consumă acest oxigen și formează dioxidul de carbon necesar plantelor... este un "perpetuum mobile" în care nici unul din aceste forme de "viață" nu poate exista fără cealaltă.

Putem numi asta simbioză? La un anumit nivel rudimentar cred că da, dar mai degrabă este vorba despre interdependență. Însă vorbind de simbioză ce se întâmplă când doi ucigași fără de milă, leagă un parteneriat de viață? Dacă fiecare luat individual, nu prezintă mare lucru și chiar însăși natura îi poate ține sub control, în parteneriat aceștia sunt aproape de neînvins. Ca să nu o mai lungesc foarte mult, despre ce este vorba? Ciuperca "Pată albastră" (Grosmannia clavigera) și Gândacul de pin (Dendroctonus ponderosae).

În natură totul își are rostul, nimic nu se pierde, totul este reciclat, nimic nu este doar ca să fie, astfel și gândacii, ciupercile, plantele, animalele ... toate își au rolul bine definit și natura la controleză în mod eficient prin diferite pârghii specifice fiecăruia. Astfel dacă în trecut acest gândac sau ciupercă nu au prezentat nici un pericol major, deoarece natura le controla foarte bine cu ajutorul temperaturii (cu ajutorul iernii), acum, cu ultimii ani ce au cunoscut o încălzire globală tot mai accentuată, în care iernile aproape că au dispărut în întregime. acest gândac reușește să "ierneze" fără nici o problemă, chiar coborând în altitudinea din care activează și reușind să creeze o imensă problemă însăși naturii.

Gândacul de pin în sine, de doar 5mm ar fi un gândăcel nesemnificativ chiar în ciuda imensei sale pofte de mâncare și își are rolul bine definit în reciclarea copacilor bătrâni, aflați în descompunere; creând loc exemplarelor tinere, completând astfel ciclul vieții acestor conifere. Coniferele au propria armă împotriva acestor paraziți prin subtanțele pe care le eliberează în canalele săpate de aceste insecte. Substanțe ce omoră acest gândac și țin populația acesteia sub control.

MPB map

Pentru a evita  moartea sigură, acest gândac a creat o alianță cu ciuperca Grosmannia clavigera, ciupercă pe care o poartă în gură și o inoculează cu fiecare mușcătură pe care o realizează. Această ciupercă are un timp de reacție incredibil de mare, reușește să astupe canalele săpate de gândac, ba chiar mai mult, substanțele generate de copac care în mod normal ar ucide gândacul par să-i placă chiar mai mult, ajutând-o în dezvoltarea sa accelerată; astfel protejează gândacul de la o moarte sigură. Gândacul odată ce a intrat în masa copacului, soarta acesteia este hotărâtă. Iar acest fenomen suprapus cu scăparea de sub control a populației gândacului de pin au dus la pagube imense în America de nord, după cum puteți vedea pe harta atașată. Ce înseamnă o astfel de pădure infectată puteți vedea pe prima imagine al acestui articol.

MPB pine spraying

Lupta împotriva lor nu este ușoară, iernile ar ajuta dar tind să nu mai existe, ciocănitoarele și alte păsări ajută, dar nu sunt de ajuns și atunci intervine și omul. Avem la îndemână mai multe metode, dar din păcate nici una cea ideală; putem utiliza focul pentru a distruge masa lemnoasă infectată, utilizând focul în funcție de aria infectată, local sau pe arii extinse. Sau putem utiliza insecticide precum Carbaryl, cu eficiență de până la 99%, dar cu un control foarte scăzut. Practic copacul trebuie "vopsit" cu acest insecticid, care are efect doar 1-2 zile. Acest tratament mizează pe faptul că insecta are o perioadă foarte scurtă de stadiu de insectă, perioadă în care ea trebuie să se mute la un copac nou care să îi asigure existența până la anul care urmează. Acestă perioadă este la începutul lunii iulie. Cunoscând acest detaliu, silvicultorii pot crea puncte de control unde să atragă insectele cu ajutorul feromonilor urmând ca apoi să îi distrugă cu ajutorul focului și al insectidicelor ... Dar chiar și acest control e sporadic. Oricum ar fi; trebuie să dăm o mână de ajutor naturii.

Blue stain pine

Lemnul infectat nu mai prezintă nici o calitate, se deshidratează rapid, crăpânduse longitudinal în multe locuri, nu e utilizabilă în construcții, prezintă o valoare comercială foarte mică. Dar în ciuda acestui fapt, se folosește pentru mobilier sau diverse obiecte de lemn cu durată de viață mică, deoarece  ciuperca îi conferă o nuanță de albastru, unică, care nu s-ar putea obține altfel fără o bălțuire în prealabil.

Vorbind la modul general și făcând abstractie de faptul că ne place aspectul lemnului obținut în urma trecerii acestui duo criminal prin lemnul de brad; trebuie să ținem cont de faptul cum că scăparea de sub control al oricărui factor poate avea consecințe devastatoare asupra naturii și însăși a veiții noastre pe pământ. Un exemplu bun este cel prezentat mai sus, unde acest duet a distrus mii de hectare de păduri în Amercia de Nord și încă nu și-a terminat treaba ... Doamne ferește să se mute și la noi. (Dar mai în glumă sau mai în serios, noi ne-am distrus pădurile chiar și fără ajutorul gândacilor, mai are unde să vină gândacul?...)