Buretele de mică (Coprinellus micaceus)

Coprinellus micaceus

Buretele de mică (Coprinellus micaceus) cunoscut și sub denumiri ca Buretele sclipitor sau Buretele strălucitor; face parte din grupa Bureților de cerneală; o grupă aproape la fel de controversată ca cea a hribilor; ciuperci inițial grupate pe baza unor caracteristici minimale în grupa "mare" Coprinus, în ziua de azi sunt recategorisite pe baza studiilor de ADN, fiecare fiind mutat în grupe mult mai relevante în ceea ce privește caracteristicile individuale...

Astfel în grupa ciupercilor odinioară cunoscute ca fiind specii de Coprinus, azi mai avem doar 4 specii, dintre care amintim Buretele cu perucă (Coprinus comatus). Prin ce se poate explica acest exod al ciupercilor din această grupă? Este foarte simplu. Denumirea de Coprinus înseamnă în traducere liberă "traiul pe bălegar"; (cam cum o ducem noi, românii,) care în cazul ciupercii înseamnă descompunerea resturilor vegetale din bălegar sau diferite alte gunoaie. Iar în cazul Buretelui sclipitor acest mod de viață nu este adevărat, deoarece cu toate că și ea este o ciupercă de descompunere, ea trăiește pe cioate, butuci sau lemn în putrefacție. Analizând mai departe denumirea sa, sufixul -ellus, este un indicativ la faptul că aceste ciuperci sunt de dimensiuni mai mici ca speciile de Coprinus. Iar cum ambele prezintă aceleași caracteristică precum că lamele lor se "topesc" și se transformă în "cerneală" odată cu maturizarea, dar diferențierea era necesară; s-a creat grupa Coprinellus... Epitetul de micaceus, ne arată caracteristica principală a ciupercii, precum că pălăria acesteia este acoperită cu mici "grăunțe ce sclipesc" ca mica, acestea fiind resturi din vălul ciuperci imature.

Ca și ciupercă, este una foarte comnună și răspândită; motiv pentru care cunoaște foarte multe denumiri populare. Pentru prima dată a fost descrisă prin secolul 16 de către Carolus Clusius și este mențiotă fiind o ciupercă otrăvitoare, dar descrierea lui Clusius este foarte sumară, urmând ca prima descriere științifică a ciupercii să fie dată de Jean Baptiste François Pierre Bulliard abia prin anul 1786. Urmează mutarea ciupercii în grupa Coprinus unde rămâne până în 2001 când pe baza studiilor de ADN este mutat iarași și se va numi Coprinellus micaceus.

Ca și în cazul oricărei alte ciuperci; Buretele de mică se poate confunda cu alte ciuperci, dar în cazul acesteia cofuziile sunt mai puțin periculoase, deoarece caracterul de "cerneală" a ciuperci limitează confuzia doar la nivelul suratelor sale. Astfel, teoretic este identic cu Coprinellus truncorum, diferența între ele constând în forma mai ovoidă a sporilor în cazul C. truncorum. Alti candidați pot fi Coprinellus bisporus (dar nu are acele granule de pe pălărie și doar doi spori per basidium), Coprinus variegatus, Coprinellus disseminatus, Coprinus atramentarius sau chiar Coprinellus radians. În majoritatea cazurilor cel mai edificator în determinarea speciei corecte sunt analizele microscopice.

Este considerată a fi o ciupercă comestibilă, ca de altfel și suratele sale, dar trebuie acordată atenție mare caracterului său foarte perisabil. La doar câteva ore de la culegere, lamele sale încep deja procesul de "autodigestie", proces prin care lamele se lichefiază eliberând un lichid negricios ca de cerneală, care este purtătoarea sporilor mature. Se spune că procesul de gătire (tratarea termică) oprește acest proces de dizolvare și ciupercile sunt chiar plăcute la gust; fiind pretabile mai ales omletelor și fiind o sursă importantă pentru adiția de potasiu necesară organismului.

Ciorbă țărănească cu bureți de mică

Acordați însă mare atenție consumului acestor ciuperci din grupa Coprinaceae-lor în combinație cu alcolul, deoarece cum le spune și numele, ele conțin un compus chimic (coprina), care în combinație cu alcolul crează efecte neplăcute într-un interval de timp foarte scurt. Efectele acesteia se manifestă deja din primele 5-10 minute după consumarea alcoolului și trec de la sine în câteva ore. Efectul crește în intensitate odată cu creșterea cantității de alcol consumate. Iar dacă totuși v-ați hotărât să degustați aceste ciuperci, în loc de banala omletă vă recomand o Ciorbă țărănească bine smântânită, după cum doar domnul Domokos Árpád o poate prepara.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Coprinellus micaceus:

Pălăria: 2-15cm diametru, ovoidă în stadiu de ciupercă tânără, se desface tot mai mai pe măsura dezvoltarii, ajungând ca la finele perioadei să poată avea pălăria cu marginile ridicate în sus, dar fără să fie aplatizată total. De culoarea gălbui-maronie (de multe ori imitând culoarea mierii), mai mult sau mai puțin palidă, odată cu vârsta. Acoperit cu "grăunțe" ce sclipesc în soare (rămășițe ale vălului din perioada imatură a ciupercii), grăunțe ce pot fi trecătoare și se spală ușor de către ploi. Cu margini canelate ușor până spre jumatea pălăriei, uneori chiar mai mult.

Lamele: lipite de picior sau libere, relativ aglomerate și de un culoare albicios murdar, palid, care tinde să treacă în maroniu-închis, negru pdată cu maturizarea sporilor. Spori de culoare neagră.

Piciorul: de 2-8 cm lungime, 3-6mm grosime, cilindric, de la neted la cu perii foarte fini sau chiar granulat, de culoare albicioasă.

Carnea: Albicioasă, subțire și moale, Cu miros plăcut dar fără a fi specific.

Distribuția: specie saprofită, crește în colonii cu numeroase exemplare, pe cioate, butuci sau lemn îngropat în pământ, dar în totdeauna în stadiu de putrefacție. Cu toate că este legat de prezența lemnului, este o ciupercă terestră, pe care o vom întâlni din primăvară până toamna târziu, cu o răspindire în toate zonele (câmpie, deal, munte).

Comestibilitatea: Comestibilă

Sinonime: Agaricus micaceus, Coprinus micaceus.