Laba ursului (Ramaria aurea)

Clavaria aurea
Clavaria aurea
Cu toate că datorită aspectului lor aparte, par a fi niște ciuperci ușor de identificat, totuși identificarea ciupercilor din această familie a "coraliferelor" nu este deloc o treabă ușoară de realizat. Iar ciuperca de azi aparține acestei familii: Laba ursului (Ramaria aurea). Fiind relativ comună în țara noastră, ea este cuprinsă pe lista ciupercilor admise comercializării, însă localizarea ei poate fi problematică, întrucât adoră "aerul rarefiat"...

Cunoscut și sub denumirile de Togmăgiori, Barba țapului, Ciuperca aurie de coral; Laba ursului (Ramaria aurea) este o ciupercă comună Europei, Asiei respectiv Americii de Nord; dar întânită mai des în zona de munte, în rest fiind destul de sporadică. Pot înțelege denumirile populare ca ciuperca coral sau barba țapului, deoarece omul simplu a căutat în totdeauna să explice lucrurile prin denumiri simple care să îți aducă aminte de ceva, însă laba ursului m-i se pare deplasată. Singura explicație care îmi vine în minte ar fi cum că cel ce a denumit-o astfel; în marele "proces de definire" a ciupercii, nu a acordat atenție ursului ce se apropia și a încasat de la acesta o "labă", iar denumind ciuperca astfel își amintea mereu de întâmlarea cu pricina...

Vă spuneam la început că este o ciupercă cunoscută și pe la noi, ba chiar mai mult, este una comestibilă; însă în ce privește calitatea acesteia aș spune că este mediocră și este o ciupercă asemeni suratelor sale, în sesnul că se consumă doar exemplarele tinere, cele bătrâne fiind amare. Exemplarele bătrâne pot provoca "intoxicații" gastrointestinale, (dar fără ca ciuperca să fie declarată a fi toxică).

Pickled mushrooms
Pickled mushrooms
Datorită gustului mai amărui, ca și mod de preparare vă recomand consumul acestora mai ales sub formă de murătură, (atât în combinație cu legume cât și ca atare). Iar rețeta recomandată pentru această specie va fi Murătură de laba ursului, prezentată ca atare (fără adaos de legume). Ingrediente: laba ursului, oțet, foi de dafin, cuișoare, boabe de muștar, boabe de piper. Modul de perparare: se curăță bine ciupercile, fără a se rupe în bucăți, se pun într-un strecurător și se așează asupra unui vas cu apă în fierbere (deasupra aburilor) aproximativ 15 minute. Apoi se iau de pe foc și se lasă să se răcească. se așează in borcane. Se pune la fiert oțet suficient să acopere ulterior ciupercile din borcane, la fiecare litru de oțet se adaugă 2 foi de dafin, 6-10 cuișoare, 1 linuriță de boabe de muștar, câteva boabe de piper. După ce acest amestec începe să fiarbă, se ia de la foc și se toarnă peste ciupercile aranjate în borcane. Apoi se închid bine borcanele și se pun la păstrat. Se va servi ca orice altă murătură.

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII













Caracterizarea ciupercii Rmaria aurea:
Aparatul fructifer 8-20 cm înălţime și 5-12 cm în diametru, este format din numeroase ramificaţii cilindrice, cărnoase şi elastice, groase la bază şi subţiate treptat către vârf. Ramificaţiile sunt de un galben (ca și gălbenușul de ou) - portocaliu - ocru. Vârfurile sunt zimţate sau despicate. Prezintă spori de culoare gălbuie (crem-ocru).
Piciorul de 3-4cm lungime si 5-6cm grosime, este foarte scurt, gros, cărnos şi compact, ce se subțiază către bază. Poate fi de culoare  albă sau gălbuie (crem).
Carnea de un alb murdar, este apoasă, compactă şi fragilă, cu miros şi gust slab, nespecific, dar plăcut.   
Distribuția: Specie nesigură a fi micorhiză sau saprofită (deși declarată a fi micorhiză), creşte în pădurile de foioase sau conifere, mai ales la altitudini mai mari, la munte. Crește solitar sau în grupuri mici, din iulie până în noiembrie.
Comestibilitatea: comestibilă de calitate bună, dar pot fi consumate numai exemplarele tinere, îndepărtând ramificaţiile. Este necesară întotdeauna o fierbere prelungită pentru a se elimina orice urmă de gust amar.
Sinonime: Clavaria aurea.

12 comentarii :

  1. "Laba ursului (Ramaria aurea) este o ciupercă comună Europei, Asiei respectiv Americii de Nord; dar întânită mai des în zona de munte, în rest fiind destul de sporadică."
    Cum tot ţăranul a văzut corali în emisfera nordică mai iartă şi tu. Nu toţi cei din emisfera australă au văzut urşi "pe bune" ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. rautaciosule :)
      a vazut sau nu taranul vreodata vreun coral, nu stiu, in schimb eu am vazut si denumirea nu mi se pare deplasata, in schimb ursul, laba, talpa sau ce-o fi avand acesta nu seamana nici la culoare, nici la forma sau miros, nici macar la gust cu aceasta ... deci mi-e mult mai greu de inteles aceasta denumire populara.

      Ștergere
    2. Eu??? Răutăcios? ;)
      Stai să mă vezi cu adevărat în acţiune! :)
      Şi titulatura de "laba ursului" până la urmă de unde vine? :)

      Ștergere
    3. păi exact asta ziceam și eu, habar nu am de unde vine acestă denumire populară, n-am găsit referire la acest aspect în nici una din scrierile în care am căutat (pe care le-am găsit).

      Ștergere
    4. Dar din moment ce această denumire populară este acceptată în documente oficiale ale ministerului agriculturii, cine sunt eu să îi contrazic? :)

      Ștergere
  2. Numele popular vine de la blana de pe labele ursului care este franjurata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-as fi gandit niciodata la acest aspect. Va multumesc pentru ca ne-ati informat.

      Ștergere
  3. Salut!
    Am copilărit în Valea Jiului, Petroşani şi această formă de fungi se găsea şi pe acolo. Denumirea sub care am cunoscut-o, este "Laba Ursului".
    Cum cu Ursul m-am întâlnit pe la vreo 9 ani la cules de zmeură, cam... umăr la umăr, cum cunosc foarte bine o urmă lăsată de urs şi mie mi se pare foarte ciudată filogeneza acestui nume. Mai ştiu o denumire populară, "Creasta Cocoşului". Asta, mi se pare mult mai "neaoşă".
    Priovitor la discuţia despre coral.
    Şi eu am recunoscut forma tipică coralilor şi chiar există corali galbeni.
    Cum Mama avea un şirag de coral, când eram mic, am pus-o să-mi povestească şi mi-a arătat coralul în "Lumea animalelor după Brehm", un fel de atlas enciclopedic, foarte cunoscut şi apreciat.
    Aşa încât, chestia cu văzutul de corali, este relativă. Depinde în final de câtă educaţie VREA fiecare să asimileze...
    Şi, ca fapt divers, când am întrebat-o pe Mama cum e cu coralii, aveam vreo 5 - 6 ani. Altfel, m-ar fi trimis la enciclopedii şi dicţionare. S-a şi întâmplat asta, după ce am terminat clasa I, sub ameninţarea pedepsei cu bătaia, dacă mai întreb ceva, ÎNAINTE să caut în dicţionare/enciclopedii...
    Oricum, mai este de precizat ceva: aria de răspândire, este extrem de restrânsă şi părin anii '50, a fost declarată monument al Naturii. Culesul lor, este prin urmare ILEGAL.

    RăspundețiȘtergere
  4. PS:
    "blana de pe labele ursului care este franjurata."
    Foarte intuitivă explicaţia!
    Blana ursului este o blană ca oricare alta, nicidecum franjurată.
    Există însă o legătură foarte clară între aspectul blănii ÎN SEZONUL CIUPERCILOR şi denumire! Această ciupercă, apare când este umezeală. Ursul, fiind un animal masiv, se murdăreşte pe labe, mai ales când alunecă pe pământul reavăn, acoperit cu frunze. Asta, duce la "franjurarea" blănii de pe labe, făcând-o să capete exact acel aspect de coral. Cum oamenii pădurii se întâlneau mai curând cu ursul decât cu coralii (cultura urbană a diseminat comparaţia!), explicaţia devine deja naturală.
    Mulţumesc şi eu anonimei/anonimului pentru explicaţie!
    O căutam din copilărie!

    RăspundețiȘtergere
  5. ...in zona Viseului i se mai spune si..."barba ursului"! Murata este super buna!

    RăspundețiȘtergere