Gheba ciobanilor (Kuehneromyces mutabilis)

Kuehneromyces mutabilis

O altă ghebă de-a noastră foarte populară este Gheba ciobanilor (Kuehneromyces mutabilis). Care nu întâmplător și-a câstigat acest nume, deoarece perioada sa de dezvoltare se suprapune foarte bine cu ieșirea oilor la pășunat, respectiv cu întoarcerea acestora pentru iernat.

În utima sută de ani majoritatea ciupercilor au fost reclasificate și "răsclasificate"; este cazul și acestei ghebe, deoarece de la Agaricus mutabilis, a trecut la Dryophila mutabilis, Galerina mutabilis ca mai apoi să primească denumirea de Pholiota mutabilis; însă nici asta nu a fost de ajuns și cercetătorii au decis că cel mai bine pentru această specie de ciuperci este să dețină propria familie, și anume Kuehneromyces (în memoria micologistului Calvin Kuehner). Cine știe viitorul ce îi mai rezervă; dar până atunci, rămâne una dintre ciupercile din flora spontană cu răspândirea cea mai mare globală, intrucât o putem regăsi în Australia, Asia, Europa cât și America de Nord.

Seamănă cu celelalte aproximativ 200 de specii de Pholiota cunoscute și din acest motiv este frecvent confundată cu Armillaria mellea, specie comestibilă și ea; pericolul de confuzie însă vine din partea unei alte specii: Galerina marginata, care este mortal otrăvitoare. Pericolul este real, dar dacă suntem atenți, este ușor de înlăturat, deoarece Gheba ciobanilor (Kuehneromyces mutabilis) prezintă unele diferențe ușor de recunoscut față de Galerina marginata:

• pălăria ghebei ciobanilor se usucă din interior către exterior, așa că culoarea sa pe centru va fi mai deschisă în totdeauna, pe când G. marginata se usuca dinspre exterior către interior (invers)
• piciorul sub inel este solzos la gheba ciobanilor dar fibros, mătăsos la G. marginata
• gheba ciobanilor are un miros plăcut, pe când G. marginata are miros făinos.

Prenumele său "mutabilis", înseamnă "schimbător"; și este tocmai aspectul cel mai important, deoarece se poate prezenta in multe variații de culoare și aspect în funcție de stadiul vieții în care se află. Să fim atenți în totdeauna la detalii.

Pate de ciuperci cu sos de soia

Asemănător ghebei de miere și pentru gheba ciobanilor vom folosi doar pălăria pentru mâncărurile noastre, piciorul fiind mult prea fibros ca să fie atractiv gastronomic. Ca și mod de preparare o recomand ca și umplutură în tocane, rulade ... Azi vă recomand: Pate de ciuperci cu sos de soia.

Ingrediente: 500 g gheba ciobanilor, 1 ceapă albă, 3 linguri de sos de soia, 1 lingură de ulei, sare, piper după guts.

Modul de preparare: Tăiați ceapa julien și o puneți la călit intr-o tigaie cu 1 lingură de ulei și jumate de pahar de apă ... (citește mai mult)

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Kuehneromyces mutabilis:

Are pălăria de 2-8 cm dar poate atinge și diametrul de 10cm, este cărnoasă şi fragilă, iniţial convexă ca odată cu maturizareasă devină plată, uneori cu un gurgui vizibil în mijloc şi cu marginea ondulată şi crestată. Cuticula este uscată, netedă şi câteodată brăzdată, ca și culoare variază între un maroniu ca de scorţişoară şi ocru-deschis, dar în totdeauna cu partea exterioară mai inchisă de culoare si "apoasă"

Lamele sunt foarte dese, înalte şi cărnoase, la început gălbui şi cu vârsta maronii ca scorţişoara.Spori de culoare maronie.

Piciorul este  3-6 cm, foarte subţire, cilindric sau arcuit, este neted în partea superioară şi solzos în partea inferioară, alb de culoare în partea superioară, brun în centru şi negricios la bază. Cu inel parțial sau inexistent, dar cu zonă inelară vizibilă în totdeauna.

Carnea este moale, plăcută la gust și cu un miros ușor de "condimente", de culoare albă, și se pătaază cu maroniu odată cu vârsta.

Distributie: Creşte în grupuri cu multe exemplare, pe cioturi şi buşteni în putrefacţie, în păduri de foioase, de la câmpie la munte. O regăsim din luna martie si până la finele lui noiembrie, în ani cu ierni bânde chiar și pe timpul iernii.

Comestibilitatea: bună.

Imaginile le-am luat de aici: Kuehneromyces mutabilis