Arțarul și ciupercile sale

Acer sp.

După fag, stejar, mesteacăn, cucută ... a venit și rândul arțarului (Acer sp.) denumit uneori și paltin sau jugastru, toate denumirile fiind la fel de răspândite și populare. Arțarul este considerat simbolul forței și al rezistenței, motiv pentru care canadienii l-au ales ca simbol național și tot ei sunt primii care au valorificat siropul de arțar, devenit în foarte scurt timp foarte popular. Actualmente se cunosc 128 de specii de arțar, din care  ...

doar una singură se găsește în emisfera sudică, iar 54 de specii de arțar sunt protejate de legi internaționale, fiind amenințate de dispariție. Arțarul este un copac de esență tare, foarte apreciat la rândul atât creșterii sale rapid cât și rezistenței sau a proprietăților sal. Amintim ca și domenii de utilizare: plantă ornamentală în grădini și parcuri, industria construcțiilor și a mobilei, agricultură (este o sură importantă de polen al albinelor, deoarece înflorește înaintea majorității florilor), industria alimentară (siropul de arțar, poate fi utilizat ca un înlocuitor al zahărului), cărbunele de arțar este folosit in industria alcolului (cazul celebrului wisky Tennessee), dar și mai "important" este uzul rumegușului acestui copac la afumarea "porcoaselor" noastre atât de apreciate în preajma crăciunului ...

Ca orice copac și platinul își are propria micro-faună formată din aceleași furnici, insecte, gândaci, ciuperci; care fie o curăță și protejează fie o parazitează până la distrugere. Dintre acestea mă voi opri la categoria ciupercilor, dintre care vă voi prezenta căteva mai notabile:

Hribul bicolor (Boletus bicolor), este o ciupercă comestibilă și micorhiză, care crește nu în ultimul rând în parteneriat cu arțarul. Denumirea sa arată caractaristica sa principală, în sensul că acest hrib va prezenta în totdeauna doar două culori (roșu pe pălărie și galben la nivelul porilor, piciorul fiind bicolor, roșu în partea inferioară și gălbui în cea superioară ), dar care se oxidează in albăstriu atunci când este rănită.

Dinții nordici (Climacodon septentrionalis), este o ciupercă patogenă, parazită, care atacă copacii de arțar, fag și frasin ce apare pe rănile deschise ale acestor copaci pe timpul verii sau toamna. Este o ciupercă necomestibilă ce crește în colonii cu numeroase exemplare și se înrudește cu ciuperci din grupa Hydnum, deoarece pe suprafața inferioară va prezenta mici "spini" în loc de lame sau pori.

Ciuperca de ceară (Ganoderma applanatum), mai puțin populară ca și suratele sale G. lucidum sau G. tsugae dar în schimb mult mai comună și des întâlnită pe scară mondială. Este o ciupercă saprofită și parazită, apreciată mai ales de către meșterii artizani, deoarece pe suprafața sa poroasă, încrestăturile se colorează în maroniu închis ce rezistă ani la răndul, astfel putând fi utilizat pentru diferite obiecte decoractive artizanale ...

Zbârciogul galben (Morchella esculenta) este o specie micorhiză ce o vom regăsi primăvara printre primele ciuperci, este comestibilă și foarte apreciată, ușor de recunoscut datorită golului unicameral, al piciorului ce se continuă direct cu pălăria și al pălăriei specifice. Datorită fragilității sale, necesită prelucrarea sa cât se poate de repede după colectare.

Păstrăvul cu văl (Pleurotus dryinus) specie saprofită, cel mai des întâlnită în culturi controlate, există numeroase subspecii și hibrizi ale ei; omul căutând să îi modifice astfel ADN-ul încât să obțină culturi cu recolte cât mai mari și specii cât mai rezistente. Este considerată o delicatesă, gustul său amintind de cel al păstrăvului. Nu în ultimul rând este un reciclator desăvârșit al compușilor petrolieri.

Urechea nucului (Polyporus squamosus), specie saprofită și parazită și ea, crește și pe arțar primăvara sau toamna. Este condiționat comestibilă, dar fără o valoare deosebită culinar. Este folosită în industria "hărtiei artizanale" datorit[ con'inutului ridicat de celuloză și al aspectului deosebit a hârtiei obținute.

Ciuperca de burgundii (Stropharia rugosoannulata), este o ciupercă saprofită și rezistentă la diferiți factori de stress, atfel ea este ușor adaptabilă vieții urbane, putând fi ușor cultivată chiar în acest mediu ostil și contaminat, ba chiar mai multe, va încerca să ne ajute în reciclarea și purificarea diferitelor reziduuri. Totodată este comestibilă și apreciată culinar.

Opincuțe (Volvariella bombycina), specie saprofită ce crește pe lemnul aflat în putrefacție; poate fi întâlnit atât pe sol, de lemnul îngropat cât și la înălțime, pe copacii vii cu răni deschise. Este o ciupercă comestibilă ușor de recunocut datorită volvei specifice, a pălăriei albicioase acoperite cu un puf mătăsos respectiv a lamelor ce tind să se coloreze în rozaliu. Dar este a ciupercă rară, motiv pentru care se recomandă a se lăsa locului.

La rândul său, arțarul are legături cu ciupercile inferioare, dintre care mai importante sunt Verticillium albo-atrum, o ciupercă patogenă, parazită, care poate cauza mortalitate locală însemnată în plantația, pădurea de arțar manifestat prin așa zisul efect de ofilire al copacului. Imoprtantă este rezistența ciupercii în sol unde poate persista în mod saprofit până la 15 ani. Printre alte "boli" ai arțarului putem aminti ciuperci ca cele din grupele Cryptostroma (afectează copacii slăbiți în perioade de secetă) precum ciuperci din grupele Rhystima și Uncinula care afectează frunzele copacului în perioada de toamnă , dar care nu au efecte negative asupra sănătății copacului pe ansamblu.