"Ciuperca anason" Clitocybe odora

Clitocybe odora by Lubica K

N-am de ce să o ascund, am avut câteva zile proaste în pragul sărbătorii de Paște; ca atare încă nu sunt refăcut și habar nu am cum să dau savoare unui articol care se vrea a vă povesti tocmai despre savoare. Similar ciupercilor de tipul Bozuz-ului, dar acum în sensul invers; plăcut; "Ciuperca anason" Clitocybe odora este ciuperca pe care o putem găsi și fără să o vedem...

Când aceasta este tânără și bine hidratată, ea emană un miros puternic de anason, ajutându-ne să o identificăm încă de la câțiva metri distanță.

Trecând foarte rapid peste descifrarea denumirii sale (a cărui denumire populară nu am reuși s-o aflu), vă amintesc că denumriea generică de Clitocybe înseamnă pălărie înclinată; iar epitetul de odora vine din latinescul parfumat. Și într-adevăr ciuperca este foarte tare "parfumată"; este chiar atât de parfumată încât nu se poate consuma ca atare și se folosește doar ca și condiment pentru a da gust altor mâncăruri (cu sau fără ciuperci). De aceea cel mai frecvent se deshidratează și se macină pentru a putea fi folosit mai ușor pentru condimentare (însă nu uitați să o păstrați într-un loc uscat , bine aerisit, und enu riscați să se altereze).

Deși foarte puternic parfumată în stadiu tânăr (datorită conținutului său de p-anisaldehidă și benzaldehidă), ciuperca își pierde din puterea acestui parfum pe măsura avansării în vârstă sau ca urmare a deshidratării; însă cu toate astea rămâne unul dintre ciupercile frecvent folosite în condimentarea mâncărurilor.

Datorită coloristicii și al mirosului caracteristic, este greu de confundat, însă nu imposibil; de aceea cei ce colectează această ciupercă, trebuie să fie atenți la toate detaliile atunci când o etichetează; deoarece atât în stadiu tânăr (verzui și cu miros puternic), cât și în stadiul matur, albicios, palid și cu miros mai puțin pronunțat ea poate fi confundată cu alte specii mai puțin comestibile, dar asupra lor voi reveni la mai jos.

Nettle soup

Revenind pentru o secundă la partea de "a da gust mâncării", chiar dacă este vorba doar de un desert, v-aș recomanda pentru o după amiază caldă de vară Înghețată de hribi cu cremă aromată de anason. Ingrediente: Pentru înghețată: 500ml lapte, 90g zahăr, 8 gălbenușuri de ou, 10g zahăr invertit și 250g hribi. Pentru crema de anason: 500ml frișcă, 8 gălbenușuri de ou, 2 lingurișe de pulbere de Clitocybe odora ("Ciuperca anason"), 100g zahăr,10g făină de porumb. Pentru decorațiuni: 50g albuș de ou, 50g zahăr caramel, 50g unt, 50g făină albă, 50g semințe de pin, măcinate. Modalitate de preparare: Începem cu înghețata. Feliem hribii pe care le punem într-un bol încăpător împreună cu laptele și zahărul, amestecăm ușor până la topirea zahărului după care o punem la rece în frigider pentru 24 de ore. Ziua următoare punem acest amestec la foc mediu și o fierbem până dă în clocot apoi o luăm de pe foc. Batem gălbenușurile de ou la care adăugăm treptat din laptele încă cald de pe mixtură 1-2 linguri, până ce putem amesteca gălbenușurile fără problemă cu mixtura de ciuperci. Apoi cu ajutorul unui blender mixăm acest amestec până obținem un piure. Punem înapoi amestecul pe foc și amestecînd ușor să nu se prindă, o ținem până începe să se îngroașe. O luăm de la foc și o lăsăm să se răcească apoi cu ajutorul unui aparat de înghețată o preparăm conform instrucțiunilor standard.

Crema cu aromă de anason se prepară amestecând frișca, pulberea de ciuperci și zahărul apoi se pune la foc până dă în clocot. Batem restul de gălbenușuri împreună cu făina de porumb, la accre adăugăm în același mod, căte puțin din mixtura încă caldă de frișcă apoi le amestecăm complet. Se așează înapoi la foc și amestecând ușor, se ține până se îngroașă. Se ia de pe foc, se lasă la răcit, iar când e suficient de răcorit se pune la rece pentru a se răci și întări.

Decorațiunile le obținem amestecând untul cu zahărul caramel până devine un amestec pufos, se adaugă apoi albușurile și se bate pentru a se obține o spumă, la asta adăugăm treptat și făina și semințele de pin. Când amestecul se prezintă ca un aluat omogen, se întinde pe un dog și se decupează din el mărgeluțe mărunte care se vor așeza pe o tavă de copt și se întroduc în cuptorul preîncălzit la 180 grade C, unde le coacem circa 2-3 minute, până prin o culoare frumoasă aurie. Se scot apoi de la cuptor și se lasă să se răcească.

Pentru a servi, folosiți pahare de înghețată în care puneți 2 liguri de înghețată, peste ele trunați din crema cu aromă de anason, iar această cremă decorați-o cu mărgelele obținute. Serviți imediat. Poftă bună.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Agaricales

Familia: Tricholomataceae

Genul: Clitocybe

Specia: odora

Sinonime: Agaricus odorus, Gymnopus odorus, Lepista odora, Rubeolarius odorus, Agaricus virens, Psalliota aeruginosa, Geophila aeruginosa, Mycena virens, Geophila aeruginosa, Clitocybe virens, Agaricus viridis, Clitocybe viridis, Agaricus moschatus, Agaricus anisatus, Agaricus trogii, Clitocybe trogii.

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: de 3-10 cm diametru, inițial convexă, se aplatizează cu vârsta, pentru ca la final să poată fi chiar ușor adâncită în zona centrală. Are marginea inițial răsfrântă spre interior și foarte des aceasta este ondulată. Cuticula în stadiul tânăr al ciupercii prezintă un luciu mătăsos, care se va pierde odată cu vârsta, cuticula devenind complet netedă. Inițial prezintă un colorit albăstriu-verzui, dar aceasta tinde să se estompeze cu vârsta, devenind albicios-maronie, albicios-verzuie sau cu diferite nuanșe de gri.

Lamele: sunt ușor decurente, inițial albe sau de culoare mai deschisă ca și pălăria, dar care odată cu maturarea sporilor tind către gălbui-rozalii, sunt late și aglomerate.

Culoarea sporilor: rozaliu-gălbuie.
Sporii: 6-7.5 x 3-4 µm, sunt netede, elipsoidale și inamiloide.

Piciorul: 3-8cm lungime și 0,3-1 cm grosime, este mai mult sau mai puțin cilindric, de culoarea pălăriei și cu suprafața netedă, sau cu baza uşor îngroşată şi deseori învelită într-un strat subţire lânos, de culoare albă. Inițial este plină, dar cu vârsta va deveni goală pe interior

Carnea:  de culoare albicioasă este relativ subțire dar ferm.

Gustul și mirosul: cu un gust și miros puternic de anason, mai ales în stadiul tânăr al ciupercii.

Distribuția: specie saprofită cu răspândire largă în emisfera nordică (Europa, America de Nord și Asia), unde apare printre frunzele căzute în pădurile de foioase (în special mesteceni), sau mai rar in păduri de conifere; solitar sau în grupuri de diferite mărimi în sezon de vară-tomnă (Iulie-Noiembrie).

Comestibilitatea: comestibilă, dar ca atare este prea aromat, se folosește mai mult ca și aromatizant.

Specii asemănătoare:

• Stropharia aeruginosa, declarată toxică de unii, comestibilă de către alții, această ciupercă seamănă în colorit cu Clitocube odora în stadiu tânăr, însă are o pălărie scămoasă mai ales pe la margine și nu prezintă miros de anason. Prezintă un gust ușor picant.
• Stropharia caerulea, are deasemeni o pălărie scămoasă pe la margini și un colorit care bate mai mult în albăstriuș nu prezintă miros de anason.
• Clitocybe phyllophila. este o ciupercă care se asemănă cu Clitocybe odora mai mult in stadiu matur și deshidratat, când ciuperca bate în albicios. Prezintă un miros făinos și este toxică.