Barba țapului (Sarcodon imbricatus)

Sarcodon imbricatus by Pavol Keselak

Femeile probabil știu mai bine ce înseamnă să poftești (nu degeaba se spune că nu te pune cu femeia gravidă care poftește după ceva; mai bine fă-i pe plac...). Dar uneori poftim și noi bărbații după câte ceva ... și atunci de ce n-ar "pofti" un amator de ciuperci după vreo ciupercă oarecare... Am pățit-o acu vreo 2 ani cu niște Violete false (Lepista personata); aveam colectate de o masă bună, toate proaspete și bune... abia așteptam să le degust ...

dar odată servite am rămas profund dezamăgit de ele. Auzisem de la multă lume de aroma lor deosebită, specifică, dar la fel auzisem și de faptul că, fie îți plac de nu te mai saturi de ele, fie nu-ți plac deloc. Și se pare că eu căzusem în tabăra celor din urmă... Unele lucruri nu sunt date să fie ... V-i sa întâmplat cumva și vouă ceva asemănător?

O altă ciupercă la care tot visez să o întțlnesc și s-o degust este Barba țapului (Sarcodon imbricatus), dar tot citind despre ea, tare mie frică să nu pățesc la fel ca și cu cea de mai sus. Pare foarte atrăgătoare ca aspect și dimensiuni, dar eventualitatea gustului amărui mă pune pe gânduri... fiind și destul de rară pe la noi, dacă o găsesc, probabil că cel mai bine va fi s-o fotografiez dar s-o las să se reproducă ...

Denumirea ciuperci este pratic descrierea ciupercii, deoarece numele genului de Sarcodon se compune din cuvintele grecești sarco- însemnând carne și odon cu însemnătate de spini, țepi; ca să fie imaginea și mai completă, epitetul de imbricatus în latină înseamnă suprapunere. În contextul nostru însemnănd "carnea (ciuperca) cu țepi suprapuși", exact așa cum și arată această ciupercă.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Thelephorales

Familia: Bankeraceae

Genul: Sarcodon

Specia: imbricatus

Sinonime: Hydnum imbricatum, Fungus imbricatus, Phaeodon imbricatus, Hydnum subsquamosum, Fungus subsquamosus, Scutiger subsquamosus, Sarcodon subsquamosus, Phaeodon subsquamosus, Hydnum laevigatum, Sarcodon laevigatus, Hydnum infundibulum, Bankera infundibulum, Hydnum gracile, Phellodon gracilis, Sarcodon gracilis, Hydnum badium, Hydnum aspratum, Phaeodon aspratus, Sarcodon aspratus, Hydnum adpressum

Specie protejată: protejată

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: de 5-25 cm diametru, inițial convexă, bombată, se aplatizează repede, devenind adâncită la maturitate. Cu suprafața uscată și marginea răsfrântă, uneori lobată, prezintă o serie de solzi bine conturați și mai accentuați central, de culoare maroniu închisă sau chiar negricioase, pe un fundal de maroniu deschis. Cu timpul acești solzi se pot estompa parțial pe  marginea suprafața pălăriei.

Suprafața fertilă: este formată din țepi de 0,5-1cm lungime, foarte fragile, de culoare maroniu deschisă, și care sunt decurente spre picior.

Culoarea sporilor: maronie.
Sporii: 6-7.5 x 5-6.5 µm, de la larg elipsoidale la aproape sferice, tuberculate.

Piciorul: 3.5-8 cm înalțime, 2-3.5 cm grosime, este scund, gros, se poate subția către bază, odată cu vârsta poate devein gol pe interior, are suprafața uscată și fibroasă, prezintă un colorit ca și pălăria, nu prezintă inel.

Carnea: fermă, groasă, moale de culoare crem-maronie, nu se schimbă la culoare după tăiere.

Gustul și mirosul: miros plăcut, gust plăcut cât ciuperca este tânără, dar poate fi amară la maturitate. Fierbând ciuperca se elimină gustul amărui.

Alt uz: datorită pigmenților albătrii-verzui, se folosește la vopsirea lânii.

Distribuția: specie micorhiză larg răspândită în emisfera nordică (America, Europa, Asia), este asociată în special coniferelor (ocazional în asociere cu foioase) sub care crește solitar sau în cercuri vrăjitorești din August până la finele lunii Octombrie. Fiind doar ocazional întâlnită în Europa, este inclusă pe lista roșie a multor țări Europene

Comestibilitatea: comestibilă cât ciuperca este tânără.

Specii asemănătoare:

• Sarcodon scabrosus, este mai puțin solzoasă, scămoasă, are un gust mult mai amar iar carnea ei în reacție cu KOH se albăstrește-înverzește.
• Sarcodon amarascens, se distinge ușor pe baza piciorului albăstriu-negricios.
• Strobilomyces strobilaceus, are aspect general asemănător, dar este o ciupercă cu pori, nu cu țepi.