Crusta cu dinți (Basidioradulum radula)

Basidioradulum radula by Lubica K

Mă uit la fetele mele și zâmbesc involuntar. Ele se joacă jocurile ce le-am jucat și noi în copilărie, dar pe care le-au deprins acum de la alții, prin tradiție. Astfel de jocuri sunt cele imaginare ... de exemplu jocul "de-a prinselea", în care îți imaginezi că dacă spui cuvântul cheie "piua, casă", cel ce fuge după tine să te prindă, nu mai are nici o putere asupra ta și ești salvat ... o putem numi superstiție? Da, ... cu litere mari și fără șovăială...

Dar lumea e plină de astfel de superstiții și la vârste mult mai înaintate; iar micologia nu este iertată nici ea. Legende despre cercurile vrăjitorești apar în aproape toate culturile; dar totuși aceste legende diferă de la o cultură la alta.

Dacă în majoritatea legendelor aceste cercuri sunt privite ca ceva negativ și de ocolit, în care dacă intrii, ești prins de spirite într-un dans veșnic din care nu te mai poți opri și pe care le poți păcăli doar prin înconjurul a 9 ori al acestor cercuri; în sens contrar acelor de ceasorinic (dar atenție, nu cumva să înconjurați și a 10-a oară) și are efect doar doar noaptea și cu lună plină ... urmând această cale, poți vedea spiritele, fără ca ele să te poate atinge sau să te subjuge prin farmecele lor ...

Însă există și culturi, în care este tocmai opusul acestor superstiți, în care se consideră că dacă îți construiești casa pe un astfel de cerc, casa îți va fi binecuvântată și îți va aduce properitate. În altă cultură se vorbește despre faptul că dacă o oaie paște într-un astfel de cerc, acea oaie va fi și ea binecuvântată iar producția sa de lapte va crește... Însă aceste daruri din partea spiritelor nu sunt veșnice. Spiritele sunt niște ființe foarte sensibile și care impun reguli stricte, iar cei ce nu le urmează sunt supuși răzbunării spiritelor. Astfel, dacă vorbești despre faptul că aceste spirite te-ar fi recompensat în vreun fel, acest dar va dispărea iar tu vei fi pedepsit ...

Cât credeți sau nu în astfel de superstiții depinde exclusiv de voi, fiecare. Între noi fie vorba, eu dau dreptate acestor spirite, deoarece ne vorbesc de lucruri "reale". De exemplu: dacă găsesc un loc bun în care găsesc ciuperci mai tot timpul, dar voi vorbi despre asta și prietenilor mei; foarte curând nu voi mai putea culege/găsi ciuperci în acel loc ... ca atare spiritele se răzbună și pot da crezare superstiției. Am dreptate?

În continuare vreau să vă prezint o ciupercă mai puțin atractivă, foarte des întâlnită dar neglijată totalmente din cauza aspectului, dimensiunii și al necomestibilității. Crusta cu dinți (Basidioradulum radula), pe care am găsit-o descrisă "complet" doar pe Drevokazne Houby, și v-o reproduc datorită amabilității autorului.

Denumirea sa populară nu o cunosc (deși cred că există), însă vă pot spune mai multe despre cea științifică. Basidioradulum se compune din două cuvinte: Basidio-, cu referire la faptul că este o ciupercă cu basidie, ne-o arată și diviziunea din care face parte; precum cuvântul Radulum, care se referă la aspectul ciupercii. Ce anume reprezintă totuși această Radula? Unele moluște , spre mijlocul faringelui dispun de un cartilaj puternic, acoperit cu o peliculă conjunctivă prevăzută cu numeroși dinți, ce mărunțesc hrana, acestă structură poartă numele de radulă. Cum s-ă făcut asocierea acestui cartilaj cu ciuperca, nu mă întrebați.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes 

Ordinul: Hymenochaetales

Familia: Schizoporaceae

Genul: Basidioradulum

Specia: radula

Sinonime: Hydnum radula, Sistotrema radula, Radulum radula, Xylodon radula, Sistotrema digitatum, Xylodon digitatus, Radulum orbiculare, Hyphoderma radula, Radulum corallinum, Radulum epileucum, Radulum quercinum.

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer: de 1-10 (20) cm diametru,  rotundă sau neregulată, de multe ori alungită în fâșii de cateva zeci de cm lungime. Suprafața sa este acoperită cu țepi mărunți (de 3-5 mm lungime) cu aspect de ceară, a căror înălțime scade spre marginea aparatului fructifer. Cu o culoare mai închisă pe centru, de la albicios-crem la ocru-gălbuie, și cu un inel albicios la marginea aparatului fructifer. Este foarte bine atașat de substrat (scoarța copacului).

Suprafața fertilă: este formată din țepi mărunți, ascuțiți sau bonți, orientați spre jos.

Culoarea sporilor: albă.
Sporii: 7,5-12 × 3-3.5 µm, cilindrică sau elipsoidala, netedă, inamiloidă și cu pereții subțiri.

Piciorul: inexistentă.

Carnea: foarte subțire și albicioasă, inițial ceruită, vâscoasă, dar tare și uscată după.

Gustul și mirosul: fără miros sau gust specific.

Distribuția: specie saprofită cu răspândire largă în emisfera nordică, cerște în special pe lemn de foioase, în special mesteacăn și cireș; și doar ocazional pe conifere, pe partea de dedesubt al crengilor căzute la pământ. Preferă solurile bogate în nutrienți.  Apare destul de frecvent, din Martie până în Decembrie.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

• Radulomyces molaris, se caracterizează prin lipsa marginii albicioase al aparatului fructifer, precum prin forma diferită a țepilor.