Spatula galbenă (Spathularia flavida)

Spathularia_flavida
Spathularia flavida
În tinerețe am avut de-a face mult cu doctorii și pentru asta, niciodată nu mi-au fost dragi. M-au tăiat, m-au înțepat, m-au bandajat, m-au pus în ghips ... dar cel mai mult îmi displăcea când îmi băgau spatula pe gât, deoarece în totdeauna m-i se întorcea stomacul la așa ceva, ajungeam instant în pragul de a voma... i-am urât în totdeauna pentru asta. Și credeți că am scăpat de asta? Oh, nu ... Spatula galbenă (Spathularia flavida) îmi reamintește ororile coplilăriei la fiecare ...

întâlnire de-a noastră. Să dau vina pe ciupercă, este răutate din partea mea, mai ales că fiind o ciupercă destul de rară, (nici nu întâlnim foarte des). Dar cu toate astea îmi evocă amintiri dureroase așa că o evit, ca pe niste doctori.

Ciuperca, deși relativ rară (în Europa), este răspândită pe toate continentele în zona temperată, iar lumea se referă la ea, atât cu denumirea menționată și de către mine, cât și cu denumiri ca: limba galbenă, evantaiul zânelor sau evantaiul galben. Denumirea științifică vorbește și ea de la sine, Spathularia face referire directă la forma ca de spatulă a ciupercii, pe când epitetul de flavida este echivalentul cuvântului blond în latină, în cazul nostru cu referire la culoarea galben-aurie a ciupercii.

Printre particularitățile Spatulei galbene (Spathularia flavida) este de menționat caracteristica sa de a se autoproteja față de devoratorii obișnuiți ale ciupercilor (speciile de Collembola, Ceratophysella denisana ...). Ciuperca atunci când este rănită, atacată de acești devoratori, eliberează niște compuși cu un miros respingător acestor hexapode și astfel rămâne neinfectată ...

Din punct de vedere culinar, părerile sunt împărțite, unii sunt indeciși, alții o consideră necomestibilă, dar sunt și voci care susțin comestibilitatea acestor ciuperci atâta vreme cât ciuperca este încă tânără. Dar chiar și în stadiu tânăr cică ar fi destul de fibros. dacă mai adăugăm și faptul că este destul de rară pe la noi și sporadică, recomandarea este de a renunța la culegerea sa și căutarea de specii mai valoroase culinar. 

Fără a intra în detalii, vă mai spun că lumea micologică nu a acceptat de bună nici această ciupercă și până se va dovedi prin cercetări concrete dacă sunt sau nu specii de sine stătătoare; vom ține seama de câteva variații ale acestei specii de ciuperci, astfel: S. flavida var. flavida, S. flavida var. tortuosa, S. flavida var. ramosa, S. flavida var. brevispora, S. flavida var. longispora. Dar cum pe la noi sunt rare aceste ciuperci, nu cred că vom avea ocazia comparațiilor, ca atare eu cel puțin o voi considera Spathularia flavida indiferent de varietatea găsită.

Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Ascomycota
Ordinul: Helotiales
Familia: Cudoniaceae
Genul: Spathularia
Specia: Spathularia flavida
Sinonime: Helvella clavata, Elvela clavata, Boletus elvela, Spathularia flava, Spathularia clavata, Mitruliopsis flavida
Specie protejată: protejată

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII












•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Aparatul fructifer: de 2-5 cmdiametru, 8-12cm înălțime, în formă de spatulă; aparat fructifer cu partea superioară aplatizată în plan vertical și care de obicei este decurent peste picior, pe o parte sau pe ambele de până la 3 cm. De culoare gălbenă sau albicios-gălbuie, cu suprafață netedă.
Culoarea sporilor: gălbui-maronie (ocru).
Sporii:30-95x1,5-3 microni, aciformi, netezi, foarte des cu hife septate, parafiza bifurcată și cu marginea ondulată.
Piciorul: clar definit, de până la 8 cm înălțime și 1 cm grosime, de culoare albă sau albicios-gălbuie (ocazional spre maronie), netedă, cu miceliu bazal de cuoare albă.
Carnea: inconsistentă și de culoare albă.
Gustul și mirosul: fără miros sau gust specific.
Distribuția: specie presupusă a fi saprofită ce crește solitar sau în grup sub conifere, în sezon de vară-toamnă.
Comestibilitatea: comestibilă cât ciuperca este tânără.
Specii asemănătoare:
  • Spathulariopsis velupites -aceasta are piciorul mai maroniu și ușor păros, catifelat și nu alb-gălbui și neted ca în cazul S. flavida. Precum spori mai lungi.
  • Spathularia neesi - este de culoare ocru, precum diferențe la nivelul sporilor.
  • Neolecta irregularis - arată identic, dar la aceasta nu se evidențiază clar aparatul fructifer de picior. Precum are spori de dimensiuni mai mici.
  • Microglossum rufum - care are o formă ovală bine definită al aparatului fructifer, precum spori fusiformi de 18-38x4-6microni.

4 comentarii :