Degetele mortului (Xylaria polymorpha)

Xylaria polymorpha

Unele lucruri rămân pe veci nespuse; și nu pentru că ar fi secrete, ci pentru simplul motiv că sunt temerile noastre cele mai ascunse; temeri pe care fiecare în parte, are motivele sale de a nu le împărtăși. Motivele pot fi variate: frică, rușine ... dar la urma urmei nici nu contează motivul. Un astfel de subiect tabu este Bau-bau, de care toată lumea a auzit, dar nimeni nu știe cum arată. Bau-bau, despre care toți vorbesc doar fugar și în șoaptă ...

și a cărui pomenire doar, ne zbârlește părul pe ceafă. Bau-bau ce stă ascuns sub pat, în cufăr sau dulap, în pădurea întunecoasă, sau în locul tainic al fiecăruia, locul care ne înspăimțntă cel mai tare.

Dar cu toată frica, spaima, groaza ... care ne-ar copleși; totuși, suntem ființe curioase și dorim ceva mai  mult; dorim dovada existenți acestei temeri. Și atunci a apărut industria cinemafografică. Industrie care a exploatat din plin aceste temeri, ecranizându-le. Astfel, omul a inventat: zombi, vampiri, extratereștri, monștri ... care să ne întrețină și alimenteze aceste temeri și să ne amintească mereu de natura firavă a omului.

Natura, deși nu este creatorul acestor cadre, este părtașul și decorul în care se întâmplă toate astea. Să ne amintim de povestea atât de îndrăgită: Albă ca zăpada și cei șapte pitici; în care după ce scăpase de vânător, o prinde noaptea în pădure și crengile care se agață de ea sunt "transformate" în monștri ce parcă vor s-o prindă... Astfel de închipuiri nu sunt unice, le avem cu toții, fiecare cu forma temerilor sale.

Ciuperca noastră de astăzi (Xylaria polymorpha), nu este cu nimic mai prejos de aceste cadre și ar juca cu mândrie și fără motiv de rușinare în orice astfel de coșmar ecranizat, deoarece forma specifică combinată cu faptul că ea crește în grupuri de 3-5-6 exemplare (mai mult sau mai puțin sub formă palmată), fac din ea să arate exact ca o mână ce iasă din pământ, parcă exact ca să ne înhațe... dacă o suprapunem și cu faptul că ea apare în zonele foarte umbroase, întunecate ... scena de coșmar este ca și pregătită ...

Denumirea sa de Degetele mortului (Xylaria polymorpha), nu este întâmplătoare și nu se datorează doar aspectului palmat a ciupercii ci și faptului că această ciupercă cu viață relativ lungă, de-a lungul maturizării "îmbracă" foarte multe forme coloristice. Astfel când ciuperca este tânără, ea are o culoare palid-albăstrie, cu vârful ciupercii albicioasă (mâna muribundului, cu unghii albe ...) și este asociat formei asexuate a ciupercii. Sub această fromă se întâlnește mai ales în primăvară (în perioada de fructificare a zbârciogilor).

Odată cu venirea verii, ciuperca începe să se înnegrească (forma sexuată) pentru ca la finele verii să devină complet neagră și uscată. Pe durata acestei transformări ea seamănă cu mâna mortului în diferite stadii ... pentru ca la final să nu mai amintească deloc de aceasta și să se transforme într-o masă informă aflată în descompunere ... Dacă alte ciuperci rezistă doar căteva zile (max. săptămâni), această ciupercă rezistă cu lunile (uneori chiar cu anii) în "condiții atmosferice", timp în care va produce spori în permanență. Se crede că tocmai această tactică de a răspândii spori pe o durată mare de timp (contrar majorității ciupercilor) asigură o rată mai mare de succes în perpetuarea speciei.

Ciuperca se dezvoltă ca oricare altă ciupercă saprofită, țesutul micelial împânzește masa lemnoasă și secretă enzime ce dizolvă din masa lemnoasă polizaharidele și alte substanțe asemănătoare, pentru ca apoi aceste substanțe să fie absorbite de către ciupercă, susținând dezvoltarea și reproducerea acesteia. Această ciupercă nu consuma celuloza sau lignina ca alte specii de ciuperci saprofite.

Analizând denumirea ciupercii Degetele mortului (Xylaria polymorpha), xylaria vine din cuvântul grecesc xylem și înseamnă "a crește pe lemn", pe când epitetul de polymorpha înseamnă "cu multe forme" și este specia de Xylaria cea mai răspândită pe întreg globul.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Ascomycota

Clasa: Sordariomycetes

Subclasa: Xylariomycetidae

Ordinul: Xylariales

Familia: Xylariaceae

Genul: Xylaria

Specia: Xylaria polymorpha

Sinonime: Sphaeria polymorpha, Hypoxylon polymorphum, Xylaria corrugata, Xylaria obovata, Coelorhopalon obovatum, Penzigia obovata, Sphaeria obovatav, Xylaria rugosa, Xylosphaera obovata, Xylosphaera polymorpha

Specie protejată: comună.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Aparatul fructifer:3-10cm înălțime și până la 2,5cm grosime, tare și uscat, în formă de măciucă, mai multe sau mai puțin cilindrică sau cilindric deformată. De obicei cu vârful rotund. Inițial (în forma asexuată) de culoare albăstrie și cu vârful alb, va trece pe măsura maturizării în negru complet la final de perioadă.

Culoarea sporilor: neagră.

Piciorul: nu există un picior definit.

Carnea: albă, foarte tare, fără miros sau gust specific.

Distribuția: specie saprofită pe bușteni, lemn aflat în putrefacție în zonele cele mai umede și întunecate ale pădurilor de foioase. Apare în sezon de primăvară și fructifică până toamna târziu, uneori chiar ani la rândul dacă clima este constantă. Poate să apară pe trunchi sau "terestrial', dar va fi în totdeauna crescut pe lemnul în descompunere.

Comestibilitatea: necomestibilă

Specii asemănătoare:

•  Xylaria longipes este asemănătoare dar mai lipicioasă, mai mică și mai robustă. Acesta crește mai mult pe sicomor și fag.