Mycopigments |
Nu mai rețin anul exact; însă știu că eram undeva pe la sfârșitul școlii generale sau începutul liceului și erau la mare modă pull-over-ele croșetate din lână naturală. Nici mama nu făcea excepție de la acest "hobby"; asta dacă o mai putem numi hobby, deoarece croșeta ca mașina de cusut, non-stop și cu viteză mare. Iar eu aveam o supărare. Tot ceea ce ieșea de pe "banda de asamblare" pentru mine, era din lână ordinară; pe când tot ceea ce primea surioara mea, era din mohair...
Cunoașteți și voi diferența între cele două tipuri de lână, nu? Însă nu știți că eu eram supărat, nu pe aspectul mai dur al lânii, ci pe monotomia coloristică a pullover-elor mele. În ziua de azi se vopsește chimic și prea puțin se mai folosesc procedee străvechi, naturale și ecologic. Însă pigmenții nu au fost inventați de chimia modern, ele există din timpuri străvechi și le regăsim până în zilele noastre în forma lor străveche, la triburi izolate de civilizație. Dar cum se obțin ele? Coloranții se pot obține din diverse plante, licheni, ciuperci, fructe ... dar coloranții cei mai de efect și permanenți, aș spune că se obțin din ciuperci. Voi numi în continuare acești coloranți mycopigmenți, fiind deja un termen folosit și de către Alissa Allen.
Prin curcubeul meu, v-am fost arătat cât de divers colorate pot fi ciupercile. Iar ca și cum asta n-ar fi îndeajuns, vă spun și că aceste culori pot fi extrase din ciuperci și refolosite după fantezia fiecăruia; cel mai adesea însă fiind folosite la vopsirea lânii și a mătăsii.
De obicei fiecare ciupercă ne arată prin culoarea sa, ce culoare poate fi extrasă din ea (galben din Gymnopilus spectabilis, roșu din Cortinarius neosanguineus), dar avem și cazuri în care o ciupercă banală, palidă, ne poate furniza un pigment puternic colorat (cum este movul în cazul Hapilopilus nidulans, sau verdele în cazul Hydnellum aurantiacum). Dar sunt și foarte multe ciuperci a căror culoare nu se poate extrage, cum este de exemplul cazul ciupercii Amanita muscaria.
Extracția mycopigmenților este un proces ușor și se poate realiza prin simpla fierbere a ciupercilor în apă, la foc mic, timp de aproximativ o oră. Cu toate astea sunt și ciuperci la care acest procedeu nu dă rezultate, fiind nevoie și de un alt solvent. Astfel de solvenți sunt ammoniacul, oțetul, alcoolul ...
În zonele cu mult soare, în locul metodei fierberii se poate folosi metoda extracției folosind căldura solară și fermentația. Acest procedeu este de durată mai mare (uneori chiar luni de zile), în schimb rezultatele vor răsplăti răbdarea.
Unele ciuperci nu se lasă atât de ușor convinse în a-și ceda mycopigmenții, ele necesitând folosirea de substanțe modificatoare de pH pentru a da randamentul maxim în extracție și atunci intervin solvenții mai sus amintiți: amoniacul, oțetul, alcoolul, acidul citric ...
Dar aceste metode mai sus menționate vor extrage doar o culoare de bază. Pentru a obține toată variația paletei de culori, putem manipula acești mycopigmenți cu ajutorul baițurilor; și astfel vom avea acces la nuanțele care vor face diferența. Un galben-pai poate deveni un auriu-roșcat sau chiar măsliniu-verzui, un roz se poate transforma în violet ... totul depinde doar de baițul folosit și de răbdarea de care dispuneți. Baițurile cele mai sigure sunt sulfatul de fier și sulfatul de aluminiu. Dar țineți minte că așa cum nu toate ciupercile își eliberează culoarea în apa cașdă, la fel nici baițurile nu au efect în cazul tuturor ciupercilor. Cel mai bun exemplu este probabil cazul ciupercii Omphalotus olivascens a cărei culoare de un mov închis se va transforma într-un bej spălăcit sau chiar gri în combinație cu sulfatul de aluminiu.
Nu vă fie frică să experimentați, Învățați din fiecare experiență; luați-vă notițe și comparați rezultatele. Folosiți cantități reduse de ciuperci până obțineți rețeta dorită, iar dacă aveți și vreo carte, informație la îndemână după care să vă puetți ghida, cu atât mai bine. Printre astfel de cărți vă pot recomanda: The Rainbow beneath my feet, Mushrooms for dyes, paper, pigments and myco-stix, Mushrooms for color, dar mai există multe altele.
Mi-e imposibil să vă prezint fiecare culoare și nuanță posibilă de realizat, deoarece ar însemna să vă descriu fiecare nuanță a curcubeului, în schimb vă pot arăta câteva culori care se pot obține din ciuperci comune și la îndemâna oricui.
Specia de ciupercă | Catalizatorul, Solventul | Culoarea obținută |
---|---|---|
Cantharellus cibarius | Amoniac | Galben șters |
Ganoderma aplanatum | Amoniac | Roșcat |
Agaricus arvensis | Apă sărată | Galben verzui |
Agaricus campestris | Apă sărată | Galben verzui |
Trametes versicolor | Amoniac | Variabil |
Stereum ostrea | Amoniac | Variabil |
Coprinus comantus | Amoniac | Gri vezuie |
Boletus regius | Amoniac | Roșu-gălbui |
Pleurotus ostreatus | Amoniac | Gri-verzui |
Hypomyces lactifluorum | Amoniac | Roșiatic-scorțișoară |
Phaelotus schweinitzii | Amoniac | Portocaliu |
Phaelotus schweinitzii | Amoniac în vas de cupru | Verde închis |
Phaelotus schweinitzii | Amoniac în vas de fier | Roșu-ruginiu |
Phaelotus schweinitzii | Apă sărată | Galben |
Grifola frondosa | Amoniac | galben deschis |
Laetiporus sulphureus | Amoniac | Portocaliu |
Calvația gigantea | Amoniac | Roșu închis-maroniu |
Ganoderma lucidum | Amoniac | Ruginiu |
Lepista nuda | Amoniac | Verde |
Sarcodon imbricatus | Albăstrui-verzui | |
Hydnellum peckii | Bej | |
Hydnellum peckii | Albastru | |
Hydnellum peckii | Verde | |
Phaeolus schweinitzii | Auriu | |
Phaeolus schweinitzii | Maroniu | |
Gymnopilus spectabilis | Galben | |
Cortinarius neosanguineus | Roșu | |
Hapilopilus nidulans | Mov | |
Hydnellum aurantiacum | Verde închis | |
Omphalotus olivascens | Sulfat de aluminiu | Bej spălăcit - gri |
Picnoporus cinnabarinus | Apă | Maron-auriu |
Craterellus ignicolor | Amoniac | Galben șters |
Calvatia cyathiformis | Amonia | Roșu - ruginiu |
Calvatia ruboflava | Oțet | Roșu - ruginiu |
Lepiota americana | Amoniac | Gri - verzui |
Lepiota americana | Apă sărată | Rozaliu - bej |
Iar ca și cum astea n-ar fi de ajuns, vă mai spun că odată ce acești coloranți au fost extrași, rezidurile rămase din ciuperci nu trebuie aruncate. Nu vă spun că sunt comestibile în nici un caz; în schimb dacă tot aveți activități de hobby în acest sens, puteți face hărtie organică din aceste ciuperci "stoarse". Dar asta în "episodul" următor. Până atunci surprindeți-mă cu al vostru curcubeu.
Coji de ceapă;)
RăspundețiȘtergerefrunze de nuc, urzică ... dar tot n-am vazut inca curcubeul tau :)
Ștergere