Lactarius stephensii

Lactarius_stephensii
Lactarius stephensii by Christian Gold
De mult nu v-am mai spus povești... Vă place mitologia greacă? Ce cunoașteți despre Perseus și orașul stat Mycenae. Ați zâmbit cumva? ... Bine-nțeles că trebuia să ajung odată și odată și la acest subiect. Știm cu toții că Perseus este eroul "cu sandale zburătoare", care a omorât-o pe Medusa și s-a căsătorit cu frumoasa Andromeda. Dar folclorul ne mai spune ceva...

Peste tot pe unde a zburat / trecut, în urma sa a răsărit o plantă magică numită "perseia"; ba chiar mai mult, ori de câte ori și-a scos șapca, de sub aceasta începură să crească ciuperci ("myces")... Nu seamănă un pic prea mult cu dezvoltarea ciupercilor? Se înmulțesc prin spori pe care nu le vedem, spori ce cad în mod "normal" din pălăria ciupercii .... Ca atare, Perseus, poate fi considerat unul dintre primii eroi "mycologici", iar denumirea orașului în care și-a stabilit reședința, Mycenae, nu mai pare deloc întâmplătoare... Dar să nu zburăm foarte departe în visare, fiindcă totul e doar folclor, nu există dovezi din acele vremuri care să susțină aceste povești... căci altfel am fi cu toții în cautarea de sandale zburătoare...

Și pentru în că ultimele articole v-am arătat ciuperci care nu sunt ceea ce par, nu vreau să întrerup deocamdată această serie și v-aș prezenta încă una; sper, la fel de interesantă. Lactarius stephensii, nu cunosc să poarte vreo denumire populară, nici pe la noi, nici în alte părți; deoarece face parte din categoria ciupercilor ce cresc pe sub pământ și ciupercarul amator poate da peste ele doar întâmplător. Motiv pentru care sunt rar întâlnite, dar asta nu înseamnă că sunt și rare. Pornind de le denumirea științifică, n-ar fi greu să o traducem și să-i spunem Lăptuca lui Stephens, dar cred că și-ar pierde din exotism în acest fel. Așa că nu o voi boteza în nici un fel și mă voi referi la ea doar cu denumirea științifică.

Încadrată multă vreme printre trufe, Lactarius stephensii totuși nu este o trufă. S-a arătat prin 2004, că acestă ciupercă are mult mai multe în comun cu speciile de Lactarius decât cu trufele și în consecință s-a creat un sub-gen în genul Lactarius în care a fost inclusă împreună cu alte câteva surate de-ale sale. În consecință avem de-a face cu o Lăptucă ce crește subteran și despre care până la urmă cunoaștem destul de puține. Într-un fel nici nu mă miră acest aspect, deoarece cunoaștem foarte puține în general despre tot ceea ce crește sub pământ, pentru motivul evident că studiul acestor "vietăți" nu ne este la îndemână. 

Etimologia e simplă, Lactarius se trage din latinul lac, care înseamnă lapte și vine de la faptul că aceste ciuperci atunci când sunt tăiate sau rănite secretă o substanță apoasă; iar epitetul de stephensii este în cinstea micologistului britanic Henry Oxley Stephens.

Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes 
Ordinul: Russulales
Familia: Russulaceae
Genul: Lactarius
Specia: stephensii
Sinonime: Hysterangium stephensii, Hydnangium stephensii, Octaviania stephensii, Arcangeliella stephensii, Zelleromyces stephensii, Martellia stephensii.
Specie protejată: comună.

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII












•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Aparatul fructifer: 1-3 cm diametru, elastic, globular sau iregulat, fără trunchi.
Peridiumul: neted, vâscos, lipicios, inițial albă, va dezvolta rapid pete portocaliu-maronii, pentru ca la final să devină de un roșcat-maro uniform.
Culoarea sporilor: crem-gălbuie.
Sporii: 13-16 x 11-15 μm, sferic sau foarte puțin deformat, ornat cu țepi cilindrici scurte amyloide. Basidia este cilindrică, dreaptă sau sinuoasă, 35-70 x 6-10 μm, monosporică, foarte rar bisporică, se destramă foarte repede.
Gleba: este o masă amorfă de camere sinuoase aglomerate, inițial de culoare albă și cu aceste camere aproape indistincte, iar pe măsura dezvoltării, camerele devin mai vizibile, iar coloritul tinde și el spre brun-roșcat. La tăiere secretă un lichid albicios, care foarte repede se oxidează în galben strident (ca de sulf sau lămâie).
Gustul și mirosul: inițial slab și plăcut, tinde spre dulceag  ca de fructe, mai ales în urma deshidratării. Gustul, și el slab la început, devine ușor amărui și picant odată cu dezvoltarea.
Reacții chimice: are o reacție negativă pe peridium, respectiv dezvoltă o reacție portocalie pe latexul secretat.
Distribuția: specie posibil micorhiză, specific Europeană, care crește în zona de deal și subcarpatină, este asociată pădurilor de foioase, unde crește în cuiburi, semi- sau total îngropate în sezon de vară-toamnă (iulie - decembrie). Este o specie relativ comună. Este specifică mai ales zonei Central și Sud Europene.
Comestibilitatea: necunoscută.
Specii asemănătoare:
  • Lactarius borzianus, este asociat coniferelor și preferă altitudini mai mari.

10 comentarii :

  1. Ciuperci și un strop de mitologie, că nu strică...Frumos!
    E pentru prima dată când aud de o astfel de ciupercă... tenebroasă, scoasă de prin labirinturile pământului.
    Ziceți că există și la noi?!... N-am văzut-o, dar cine știe!
    Câte specii include și genul ăsta Lactarius!
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer? Chiar nu stiu nici eu cate specii se includ in acest gen (sau altul), deoarece zi de zi specii diferite sunt mutate in alte genuri ... asta ca sa nici nu ma gandesc la ciupercile subterane si cat de putine cunoastem despre ele ...

      Daca exista si pe la noi, ne-o pot confirma cei ce stiu sa caute dupa trufe, noi amatorii o putem intilni doar accidental. Cert este ca ea exista in Europe de Nord si Centrala ( ce mi-e Cehia, ce mi-e Romania, Carpatii sunt aceleasi).

      Ștergere
  2. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaştem. Foarte interesant articolul tău!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu cunoastem multe in nici un domeniu, doar ne place sa credem ca suntem specialisti ...

      Ștergere
  3. Da, aveți dreptate, nu există o sistematizare a speciilor ,,bătută în cuie”, cum se zice. Dar astea sunt lucruri care îi privesc pe specialiști, nicidecum pe un amator ca mine.
    ...Ce mi-e Cehia, ce mi-e România!... Și aici aveți dreptate. De la o zi la alta, tabloul răspândirii speciilor (plante, animale, nu contează) se schimbă. Și asta, zic eu, e din cauza climei, din ce în ce mai caldă pentru regiunea noastră. Când eram copil, îl citeam pe Fabre, Obiceiurile insectelor. Îmi doream enorm să văd călugărița, Mantia religiosa, insecta aceea care-și devoră partenerul de viață. Pe atunci, literatura de specialitate susținea că această insectă poate fi întâlnită în țara noastră doar prin Dobrogea. Acum, cu vreo 15-20 de ani în urmă, am găsit călugărița în București, într-o grădină de lângă blocul meu. Pe una, într-o seară, am prins-o pe plasa de țânțari de la geam. Chiar și în nordul țării, la 500 de km de București, în satul meu natal, am dat peste călugăriță. Și nu întâmplător, ci destul de frecvent... Nu știu, parcă asistăm la un fel de globalizare și în lumea vie, acolo unde lucrurile păreau mult mai standardizate și mai puse la punct!
    Scuze, m-am lungit cu vorba.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aveti perfecta dreptate, si pentru toate astea vinovat este omul ... nu ma refer la puloare, efect de sera si asemenea subiecte mediatizate ci ma refer la dorinta noastra pentru exotism ... astfel am importat/exportat specii cu sau fara stiinta noastra si care sau aclimatizat in lume, uneori in defavoarea speciilor locale (exemplu prost in acest sens este salcamul)

      apropo, calugarite am vazut foarte des si la Cluj-Napoca chiar in oras

      Ștergere
  4. Sunt curioasa daca ma poti ajuta cu idenificarea unei ciuperci. Revin cu o poza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poti sa o pui aici sau sa mi-o trimiti pe email: ciupercomania gmail.com

      Ștergere