Castravetele pădurii (Macrocystidia cucumis)

Macrocystidia cucumis

Gusturile omului se schimbă în timp; exemplul cel mai concludent în cazul meu, este reprezentat de actorul Florin Piersic. Am crescut cu filmele sale și "era" preferatul meu pentru orice situație. Haiducii lui Șaptecai, a fost transpus în jocurile noastre de nenumărate ori; dar eu crescând și el îmbătrânind; gusturile m-i s-au schimbat, deoarece pentru el parcă "înghețase timpul". Parcă rămase blocat în trecut, nefiind capabil de adaptarea la nou ...

Am avut (ne)norocul de a-l întâlni în viața reală (n-o să vă relatez întâmplarea), dar unde în loc să fi schimbat două cuvinte normale într-o discuție de nici două minute, m-am trezit față-n-față, nu cu omul, ci cu actorul Florin Piersic. Cele câteva cuvinte schimbate, parcă erau replici scoase din filmele sale... și mi-au lăsat gustul cel mai amar posibil. De atunci nu-mi mai place de "actorul" Florin Piersic, (deoarece omul din el, încâ nu l-am întâlnit).

Fie că-mi place de el, fie că nu, trebuie să recunoaștem că a fost un actor mare. Rolurile sale au avut în totdeauna ceva unic. Elevul Ionescu ne-a adus zâmbetul pe buze de fiecare dată cu a sa celebră vorbă despre castravete: ..."Castravetele este un fruct dicotiledonat, de culoare galben-verzuie, el face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina în forma de vrej, se înmulțeste prin semințe și are 98% apă. Gata"...

Urmând exemplu elevului Ionescu, am să continui și eu tot cu castraveții, chiar dacă nici "castraveții" mei nu au a face cu subiectul tratat; deoarece Castravetele pădurii (Macrocystidia cucumis), este o ciupercă și nu este format din 98% apă, nici măcar forma sa nu aduce a castravete ...

Castravetele pădurii (Macrocystidia cucumis) este o ciupercă banală de talie mică, maronie, care nu atrage atenție prin nimic special și de multe ori va fi ignorată de către ciupercari. Exceptând faptul că miroase puternic a castravete, nu are nici o altă legătură cu acest cucurbitaceu și asemuind-o în continuare cu aceasta cădem pe latura cealaltă ca și elevul Ionescu. Dar cu toate că este o ciupercuță banală, prezintă totuși câteva caracteristici care o fac unică printre nenumăratele ciupercuță mici și brune; și anume, sub lupa de mână (sau și mai bine, sub microscop) se poate observa că întreaga ciupercă (de la pălărie inclusiv la picior) este acoperită de o cystidia uriașă.

Numele ciupercii, Macrocystidia, este referire directă la caracteristica mai sus menționată, precum epitetul de cucumis, vine din latinul cucumber însemnând castravete și făcând referire la mirosul specific al acestei ciupercuțe. Cu toate astea, mirosul și asocierea acesteia este relativ diferită de la individ la individ și astfel sunt voci care susțin că mirosul ciupercii ar semăna mai degrabă cu mirosul de somon decât cel de castraveți. (Dar acesta este un aspect pe care îl voi lăsa s-o decideți voi).

Din punct de vedere culinar, nu prezintă nici un interes; are chiar un gust ușor neplăcut și unele voci susțin cum că ar fi ușor otrăvitoare, dar fără însă a putea demonstra această afirmație. Aspectul și mirosul însă sunt elemente suficiente pentru a identifica ușor și ca atare a nu o culege în scop alimentar.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Basidiomycota

Clasa: Basidiomycetes

Ordinul: Agaricales

Familia: Marasmiaceae

Genul: Macrocystidia

Specia: Macrocystidia cucumis

Sinonime: Agaricus cucumis, Naucoria cucumis, Galera cucumis, Hylophila cucumi,  Macrocystis cucumis

Specie protejată: comună

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: 1-5 (6) cm diametru, inițial  în formă de clopot și translucidă, pentru ca odată cu maturizarea să se mai deschidă, devenind convexă, aproape plată, cu un umbo central sesizabil și să-și piardă transluciditatea. Cuticula este netedă, mătăsoasă sau foarte fin catifelată (din cauza cystidiei), cu aspect apos, de culoare roșcat-maronie, de obicei cu marginile de culoare deschisă, albicios-gălbuie. Culoarea pălăriei se estompează odată cu vârsta.

Lamele: atașate de picior (uneori printr-un dinte), sunt dese, albicioase, colorându-se în gălbui-rozalii odată cu vârsta și în maroniu dacă sunt rănite.

Culoarea sporilor: este printre puținele speciid e sciuperci care nu prezintă un colorit constant al sporilor, prezentând o paletă variată, de la albicios la rozaliu, gălbui sau chiar maroniu.
Sporii: 7-9x3-4.5 microni, netezi, eliptici, cu pereți subțiri si nonamyloid; cu cystia foarte mare și alungită (90 microni lungime, în comparație cu 20 microni lățime).

Piciorul: de până la 8 cm lungime și 5mm grosime, este mai mutl sau mai puțin egal, cilindric, ușor catifelat și aceasta, cartilaginos, gol pe interior, fără inel, de culoarea pălăriei, dar mai deschisă în partea superioară și mai închisă spre bază.

Carnea:  inconsistentă, subțire, maronie,

Gustul și mirosul: miros puternic de castravete, gust ușor neplăcut, dar fără a fi specific.

Reacții chimice: KOH de culoare măsliniu închisă care trece apoi în gri pe suprafața pălăriei.

Distribuția: specie saprofită comună, larg răspândită în întreaga lume, care crește pe sol umed, cu material vegetal aflat în descompunere. Cel mai des este întâlnit în padurile de foioase, în speță printre frunzele de fag aflate în descompunere, dar deasemeni se poate întâlni în grădini, parcuri, zone cu iarbă ... în ultima vreme este tot mai frecvent întâlnită și în habitat urban, datorită folosirii substratului de material lemnos în scop decorativ sau în scop de îmbunătățire a calității solului. Crește solitară, în grup sau în colonii mari în sezon de vară-toamnă.

Comestibilitatea: necomestibilă.

Specii asemănătoare:

• Flammulina velupites - care este o specie de iarnă, are pălărie mai degrabă de culoare portocalie, spori albi și nu miroase a castraveți.
• Pluteus cervinus - este mai vâscoasă și crește pe lemnul aflat în descompunere, are lame mai deschise și pălăria se aplatizează foarte des.