Vinețica puturoasă (Russula foetens)

Russula_foetens
Russula foetens
Despre ciupercile din genul Russula am afirmat tot timpul că 99,99% dintre ele sunt "comestibile" și sunt atât de blânde încât nu pot omorâ pe nimeni; se pot degusta chiar și crude încă din pădure. Speciile de ciuperci cele mai delicioase, care în același timp sunt accesibile oricui, fac parte din acest gen; dar cu toate astea lucrurile nu stau chiar așa de "frumos". Vinețica puturoasă (Russula foetens) este una din aceste excepții care întăresc regula ...

Bine-nțeles că nu este periculoasă nici ea, dar în schimb este exemplul cel mai bun pentru a prezenta o ciupercă necomestibilă. Are tot ceea ce ar trebui să prezinte o astfel de ciupercă: aspect neatrăgător, bălos, colorit murdar, oarecum pătat, miros acru, rânced, picior urât, scobit și maroniu colorat pe interior, neatrăgător, gust iute, usturător ... prezintă tot ceea ce am putea căuta la o ciupercă necomestibilă, toate semnalmentele sale spun să nu o punem pe masă. Așa ceva ar trebui să fie toate ciupercile periculoase.

Russula_foetens
Russula foetens
Tot legat de genul Russula, citeam zilele trecute o lucrare în care autorul spunea așa: "... aceste ciuperci sunt exemplificarea perfectă a vorbei: răsar ca ciupercile după ploaie; deoarece ele apar imediat după câte o ploaie de vară și sunt perfecte pentru cules după exact 1 zi de la ploaie ..." Și aici autorul sublinia această perioadă de 1 zi, motivând că după 2 zile avem toate șansele ca să nu fim primii care găsesc ciuperca și aceasta să fie deja revendicată de muște sau alte viețuitoare. Dar exact după o zi de la ploaie sunt numai bune de cules și vom fi printre primii care o găsesc. Acest detaliu ne mai amintește și de uluitoarea viteză cu care se dezvoltă ciupercile ...

Vinețica puturoasă (Russula foetens) cunoscută și sub numele de Buretele bălos (denumire pe care eu personal nu o agreez, deoarece nu are nimic a face cu genul sau aspectul ciupercii) își explică numele astfel: Russula, înseamnă roșu, roșiatic și explică culoarea  multor specii din acest gen, dar în cazul nostru este mai puțin relevant; pe când epitetul de foetens, vorbește de la sine și înseamnă foetid, fetid, sau altfel spus puturos, pestilențial și face referire la mirosul ciupercii mature, care odată cu înaintarea în vârstă devine tot mai pronunțată. Lumea ciupercilor nu diferă foarte mult de cea a noastră, a oamenilor; și printre ciuperci există specii nesocotite, ignorate idem oamenilor (nu putem fi cu toții frumoși, deștepți ...) iar această ciupercă este exemplul cel mai bun în acest sens...

Descrierea ciupercii:
Regnul: Fungi
Diviziunea: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes 
Ordinul: Russulales
FamiliaRussulaceae
Genul: Russula
Specia: Russula foetens
Sinonime: Agaricus piperatus, Agaricus bulliardii, Agaricus fastidiosus, Agaricus foetens, Agaricus incrassatus
Specie protejată: comună

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII












•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Pălăria: 4-20 (25) cm, multă vreme emisferică,pentru ca apoi se inceapă să treacă în convexă şi la maturitate să devină plată sau uşor adâncită; cu marginea striată, ondulată şi uneori cu lobi, deseori cu crestături radiale. Cuticula este netedă, lipicioasă şi cleioasă, de culoare ocru murdară, gălbui-maroniu-roșcat, pătată și mai pronunțată spre centru. Se poate decoji circa 50% din supafața pălăriei.
Lamele: sunt subțiri, foarte fragile și destul de apropiate. Inițial de culoare crem, dar se închid la culoare pe măsura maturizării, primind "pete" de culoarea ruginei. Nu sunt aderente la picior şi emană mici picături asemănătoare celor de rouă.
Culoarea sporilor: de un crem palid.
Piciorul: de 4-8 cm lungime, 1,5-4 cm grosime, este relativ robust, de culoare albă, dar se pătează cu pete brune la atingere. Este gol pe interior, cu suprafața neregulată, granuloasă și de culoare maronie.
Carnea: este compactă, dar fragilă, de culoare albă dar care în contact cu aerul are tendinţa de a deveni maronie.
Gustul și mirosul: cu miros rânced  ce se accentuează odată cu vârsta; gust acru, iute.
Distribuția: specie micorhiză asociată atât foioaselor cât și coniferelor, apare de obicei în grupuri cu exemplare numeroase, întâlnindu-se de la deal la munte în sezon de vară-toamnă
Comestibilitatea: necomestibilă
Specii asemănătoare:
  • Este foarte greu de confundat din cauza mirosului, dar cu toate astea seamănă cu:
  • Russula grata, care este mai mică de statură și miroase plăcut, a migdale amare.
  • Russula illota, care practic este considerată o subspecie pentru Russula foetens, arată identic și se poate deosebii de aceasta doar cu ajutorul microscopului.

2 comentarii :