Roua bălegarului (Pilobolus roridus)

Pilobolus roridus

Dacă vine vorba de igienă, curățenie, sau orice termen sinonim cu acestea, Radu este de neoprit; însă nu despre el vreau să vă vorbesc în cele ce urmează, ci despre ciuperca Roua bălegarului (Pilobolus roridus), care nu e nici un Bau-bau, (chiar de se uită la noi cu niște ochi negrii, pătrunzători) dar care are o legătură indirectă cu igiena. De ce spun asta? Pentru că animalele au un simt mult mai dezvoltat în privința igienei față de ...

om (niciodată nu mănâncă acolo unde s-au ușurat); iar existența acestei ciuperci depinde exclusiv de ajutorul ierbivorelor, deoarece această ciupercă este incapabilă de ași produce substanțele necesare supraviețuirii; cu toate astea, nu este o ciupercă parazită. Ea trăieste în mod saprofit pe balega ierbivorelor, adică se hrănește cu resturile vegetale, bacteriene, minerale nedigerate de ierbivore și eliminate sub formă de fecale. Însă relația ei cu animalele nu se oprește aici (la hrană), ciuperca depinde de aceste ierbivore în toate etapele ciclului său de viață. Haideți să vedem de fapt ce se întâmplă.

Ciclul de viață a ciupercii începe odată cu eliminarea resturilor nedigerate de către ierbivore, urmând ca miceliul ciupercii să împânzească rapid masa de excremente, eliminate de animal; pentru ca într-un interval de timp scurt să dezvolte o formă asexuată unică, ce constă dintr-o tulpină transparentă ce se ridică deasupra excrementelor și se termină cu un vezicul (ca un balon), transparent și el; în capătul căreia se va dezvolta un sporangium ("sac sporal") de culoare neagră.

Acest vezicul are capacitatea uimitoare de a se orienta după soare, sau altă sursă de lumină (ca și floarea soarelui); veziculul acționează ca o lentilă, focalizând lumina prin pigmenții carotenoizi (depozitați în apropierea bazei veziculului), spre sporangiumul în curs de dezvoltare, astfel acesta va crește în condiții optime și constante, fiind expus tot timpul la lumina "soarelui".

Odată cu creșterea sporangiumului, crește și presiunea Turgor în vezicul; iar când sporangiumul ajunge la maturitate, această presiune ajunge și ea la aproximativ 7 atmosfere sau chiar mai mare și este momentul în care sporangiumul este lansat în "spațiu", putând ateriza oriunde pe o rază de până la 2m față de ciuperca mamă. Acest fapt este uimitor dacă ținem seama că ciuperca are doar maxim un 1cm (dimensiune totală) și lansarea pe o astfel de distanță implică o accelerare de până la 20km/h în mai puțin de 2 microsecunde. (sporangiumul suportă aproximativ 20,000 G, care comparat cu situația omului, ar însemna ca omul să fie într-o navetă spațială care este lansată cu o viteză de 100 ori viteza sunetului ...)

De ce este necesară această "lansare"? Deoarece perpetuarea ciupercii depinde de existența bălegarului, iar cum ierbivorul nu paște în locul în care s-a ușurat, ciuperca trebuie să "meargă" în îmtâmpinarea ierbivorului. Astfel ciuperca își expulzează sporangiumul, care va "sări" departe de vechiul bălegar, iar datorită lichidului în care s-a dezvoltat, se va lipi de firele de iarbă, urmând ca acești spori să fie păscuți de ierbivore. Sporii nu vor germina în interiorul animalelor, ele vor fi eliminate odată cu excrementele, urmând să reînceapă acest ciclu descris mai sus.

Cu toate că ciuperca în sine nu este parazită și nici cauzatoare de boli purtătorului (om sau animal), mecanismul ei de "reproducere" este exploatat din plin de către nematodele parazite, cum sunt viermii din genul Dictyocaulus. Larvele acestor viermi urcă pe aceste ciuperci, se atașează de sporangiumul acestora și sunt catapultate odată cu acestea; urmând să își aștepte următoarea gazdă împreună cu ciuperca.

Roua bălegarului  (Pilobolus roridus), este o ciupercă ce se înrudește cu mucegaiul de pâine (Rhizopus stolonifer), iar din genul ei fac parte doar vreo 5-10 specii de astfel de ciuperci (foarte puțin documentate până în prezent); toate ciuperci cosmopolitane, asociate omului sau animalelor din preajma omului. Epitetul de roridus la dobândit datorită veziculului de forma picăturii de rouă...

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

Caracterizarea ciupercii Pilobolus roridus:

Aparatul fructifer: de 2-3mm diametru, o veziculă transparentă, pe capătul căreia se va dezvolta un sporangium de culoare neagră.

Piciorul: o tulpină transparentă, de 2-8mm

Carnea: apos-gelatinoasă, fragilă, nesemnificativă. Fără miros specific și cu gust netestat.

Distribuția: specie saprofită pe exrementele proaspete ale ierbivorelor. Este o specie răspândită peste tot în lume. Crește în colonii cu numeroase exemplare, din primăvară până toamna târziu.

Comestibilitatea: netestată (necomestibilă).

Sinonime: Hydrogera rorida, Pycnopodium roridus.

Specie protejată: comună.